Nu ştiu pentru cine scriu, dar ştiu de ce scriu. Scriu ca să mă justific.
În ochii cui?
Am spus-o deja, dar înfrunt ridicolul de a mai spune-o o dată: în ochii copilului care am fost. (O. Paler)
Piesa asta merita un post doar pentru ea.Din mai multe motive: marcheaza revenirea P.I.O., imi place mie la nebunie si ma intristeaza in ultimul hal, imi aminteste...(in timp ca cautam o imagine potrivita,am decis ca mai bine tai ce scrisesem aici - era deplasat).Listen!
Am avut timp de mine zilele astea.Nu am vrut sa zic ca am fost la coafor(desi am facut si asta) sau la shopping (dar da,am facut-o si pe asta),ci am refuzat sa fac tot ceea ce as fi facut dincolo.Am incercat,in spatelor tuturor activitatilor pe care le-am intreprins,sa ma regasesc.Si oricat as vrea sa cred ca pot face asta cat mai departe de locul caruia ii apartin,nu fac decat sa ma amagesc.Desi aici reapar si fragmente din mine care simt ca nu mai sunt ale mele,tot aici ma impiedic,cad si ma ridic.Tot aici incep sa visez si tot aici ingrop visul.E ca un cerc.
Mi-a spus mamica mea cea scumpa si spirituala Acum ca nu mai esti blonda,sa stii ca am mai multe pretentii de la tine! Si nici macar nu am putut protesta pentru ca m-a bufnit rasul.Oribil,sa nu poti raspunde unei asemenea provocari pentru ca nu te poti abtine de la ras.Si se stie ca eu ador provocarile.Ele ma tin in viata.Si speranta.Da,scuze,amandoua in egala masura.
Ochii care nu se vad,nu se uita.Doare mai putin amintirea lor.N-are nicio legatura.Mi-a venit asa.
Ma uitam ieri la un interviu cu Mihaela Radulescu si oricat de nefana as fi devenit,mi-am reamintit de ce mi-era atat de draga.Intrebare: Mihaela,esti geloasa? Raspuns: Nu cred ca exagerez cu gelozia dar avand in vedere ca sunt o femeie indragostita,mai sunt si leoaica,pe deasupra mai sunt si putin moldoveanca..Na!Sunt geloasa! Mi s-a parut foarte tare :-)
M-am trezit cu chef de ascultat Magic.Soft music.Si mi-am dat seama ca oricat de independenti ne-am crede si gata in orice moment sa o zbughim pe o insula pustie cu doar 3 chestii la noi,nu suntem asa.Suntem dependenti chiar si de cele mai marunte lucruri,in cazul meu,un post de radio.Din 1 decembrie,Radioul lui Mos Craciun...All I want for Christmas is you.
Ca tot nu veni vorba, La multi ani! celui mai drag oras din lume...n-o fi el nicio metropola,nici macar vreun focar de civilizatie,dar e al meu si ma mandresc cu el.Sau nu,dar macar cred in el,cred ca va fi tot mai frumos pe masura ce oamenii se vor schimba.Poate maine,poate niciodata dar speranta-mi ramane.
I am a giant I am an eagle I am a lion Down in the jungle...
Sa fie piesa asta pentru...
mine,ca un centru al propriului univers imi permit sa ma pun prima pe lista asta.(dar fara bold)
mamy,inca o zi,care se anunta groaznica,va trece mai repede decat crede.La final,promit sa o strang in brate.Now and forever.
daddy pentru ca este my world's greatest si in curand va fi si his own world's greatest.
alintata,pentru ca este si va fi mereu,o rasfatata a sortii,chiar si atunci cand va uita asta.In plus,eu zic ca are si un loc in rai asigurat.
tine,care ma vei suna in cateva minute si ma vei tine treaza inca un pic,pentru ca pe langa dragoste la prima vedere,am simtit si faptul ca lumea este si va fi a ta,atat timp cat vei sti asta.(later edit: m-ai pupa?)
V. mic pentru ca lumina ce-o are inauntru ii va arata drumul spre sus,sus,cat de sus vrea.(si nu e ciudat tot ceea ce ti se intampla...este exact ceea ce meriti.Ai stiut sa astepti..)
dear,un invingator prin definitie.Urmatoarea noapte in Herastrau sa aduca mai multe zambete.
c'est pas ma faute pentru ca the world awaits for you to be its greatest...si nu,nu e nevoie de nicio oglinda pentru asta,chiar daca te-am certat ca nu ai avea una.
si nu in ultimul rand,Galati pentruca are in el,ascunsa adanc,puterea de a fi the greatest,trebuie doar sa nimereasca drumul.(Pana la urma,daca omul care te cunoaste cel mai bine spune asta,o iei de buna;si am ales numele asta pentru ca aminteste de oamenii sufletului tau,chiar si ai mei,dintre ai tai:-))
Daca nu ati exista voi,eu nu as avea amintiri.As fi cel mai sarac om din lume...
Bonsoir,mademoiselle!Ca va bien? Tres bien,neamule.Tocmai m-a intrebat un nenica,cu un zambet de adolescent tamp,si cu vreo cativa ani mai mult decat tata,ce fac. Mereu mi-au trezit un sentiment de compasiune,mila acesti nenici...banuiesc ca este ingrozitor sa ajungi intr-un stadiu al existentei tale si sa ravnesti permanent la altul,trecut de mult.Dar na,tre' sa aiba si unele dintre semenele mele pe cineva care sa le plimbe prin boutique-urile de pe Champs-Elysees.
Pf,ce mi-am amintit.Avand la mine cativa banuti si toate trasaturile unei copile toante, pe atunci pe cand am fost in Paris la promenada pe binecunoscutul bulevard,mi-am luat o pereche de Nike-uri.De multe ori de atunci am incercat sa imi amintesc ce uragan de idiotenie a putut sa aiba loc in mintea mea de am putut sa aleg sa-mi cheltuiesc banii pe asta.Erau o tona de magazine fistichii si cochete,pentru doamne,domnisoare si domnite,iar eu am intrat in cel mai nefeminin dintre toate si mi-am lasat la petite fortune acolo.Iar apoi in Disneyland am stat si ...am privit.Dar eu aveam incaltarile mele sport!
Ca sa vezi unde m-a dus cu gandul nenica ala de pe Victoriei:-)
Imi plac raspunsurile.Deh,sunt femeie: vorbesc mult si astept raspunsuri la fel de multe.Si de obicei nu primesc ceea ce dau.Moment in care ma apuca pandaliile si ma manifest.Prietenii stiu de ce,dar mai ales cum,prefer sa trec peste partea asta.
Dar azi am observat ceva.Raspunsurile exista,graviteaza in jurul meu de cele mai multe ori si cautandu-le disperata,le ignor.De exemplu,azi dimineata cand a sunat ceasul,am inteles rapid ca nu voi reusi sa ma trezesc(ceea ce se intampla foarte rar) si m-am lasat in pace.Am mai atipit vreo juma de ora,timp in care am avut un vis - lung,intens si plin de talc.Mai tarziu,dezmeticindu-ma,m-am intrebat cum de nu plangeam avand in vedere ca visul ala imi spunea tot ceea ce nu voiam sa aud.Si am fost atat de calma...era doar o parte din raspuns.
Mai tarziu,o intamplare fericita mi-a dezvaluit mai mult din raspunsul trist.Dar ce mai conteaza ca e trist?Acum ma bucur ca il detin.Probabil ca de-aia nici nu l-am primit atunci cand ardeam dupa el,ci abia acum cand simpla lui existenta ma multumeste peste masura.
Am asa o urma de senzatie de regret ca nu mi s-a raspuns de acolo de unde asteptam.Si stiu ca nu am de ce.Pana la urma,s-ar putea ca in momentul asta sa fiu mai bogata in raspunsuri.Asta-i viata...cum concluzionam si azi intr-un sms - interesanta viata asta.Dac-am avea si timp pentru toate: trait,inteles,bucurat,descifrat...
De-aia e faina viata.Pentru ca tot ceea ce iti doresti,se implineste la un moment dat. De-aia e trista viata.Pentru ca deseori acest lucru se intampla prea tarziu.
Se spune ca oamenii destepti invata si din greselile celorlalti,neasteptand sa le mai faca si ei insisi.Cica n-ar fi timp sa facem fiecare dintre noi toate greselile posibile,si cu atat mai putin sa le repetam .
Acum am sentimentul ca cineva,situat in imediata apropiere a sufletului meu(caci daca n-ar fi,nu s-ar mai povesti), greseste.Si am mai simtit asta candva,nu o data.Si am vazut si regretele aproape perfect pictate in ochii sinceri de apoi.Dar era atat de tarziu...atat de...incat nici nu mai contau.Cand s-a inchis lacatul cutiei,s-a aruncat si cheia.
Nu e vina noastra ca facem lucrurile astea.Asa e sa fie.Daca momentul nu ne apartine,de fapt niciodata niciun fel de timp nu ne apartine,doar ca uneori momentul ne vrea.Si atunci ne supunem fara sa ne dam seama.Alteori,ne supunem dupa o batalie.Obositoare si tampita,cu morile de vant.Dar in esecul nostru,reusim sa ne simtim invingatori...pentru ca am luptat.A lupta inseamna a trai,nu?
Nu vreau sa-mi mai pese catusi de putin.Si pentru mine nu vreau-ul asta care,din pacate pentru toate emotiile aproape perfecte din zilele astea si alea,face deja jumatate din treaba.Restul e detasare.Ce stupid suna!Mai ales din perspectiva fetei care sta acum la acelasi birou la care acum aproape...ceva timp,statea altcineva si-i zambea,la care mai tarziu a stat o ea trista,apoi una furioasa,apoi una absenta si acum...una aproape nepasatoare.
Dupa ce plec,o sa stai sa te gandesti la tot ce a fost,nu?
What if there was no light. Nothing wrong, nothing right. What if there was no time? And no reason or rhyme? What if you should decide That you don't want me there by your side. That you don't want me there in your life.
Every step that you take Could be your biggest mistake It could bend or it could break But that's the risk that you take What if you should decide That you don't want me there in your life. That you don't want me there by your side.
Oh, that's right Let's take a breath jump over the side. Oh, that's right How can you know it when you don't even try? Oh, that's right...
Am telefonul langa mana dreapta.Un singur gand ma mai tine sa nu il iau in mana.Gandul a ceea ce ar urma.Urasc din tot sufletul meu momentele astea.Le urasc de parca ar fi cele mai negre trasaturi ale firii mele,alea de nicicum nu reusesc sa le inving,oricat de multe si aprige mi-ar fi luptele cu ele.Putin mai putin de atat urasc gandul ca as putea pierde in fata lor...
A,si mai este ceva ce-mi dispretuiesc profund.Strumful ala de gand care vine topaind si c-un zambet larg pan' la favoriti si-mi sopteste Ti-am zis eu!Stiam c-asa va fi! cu o voce seducatoare si sigura pe sine,de parca ar fi cel mai sexi barbat in viata care mi-ar spune ca ma vrea.
Baiiii,m-am saturat de voi amandoi!Ia mai duceti-va sa cantati si la alta masa...
If I leave you, it doesn't mean I love you any less... You know I'm tied to you like the buttons on your blouse Keep me in your heart for awhile.
...sau cum altfel as fi putut ajunge la fel de repede azi la facultate,avand in vedere ca in alte directii m-am specializat in acest tip de mers,cu totul si totul performant.Dar nu m-a prea interesat agitatia din jur,singurul meu merit fiind acela de a ma detasa de tot peisajul bacovian de la natura,caragialescian de mana omului.
Am avut un weekend agitat si probabil asta m-a oprit sa las si prima zi din saptamana sa fie la fel.Aa,da,pentru mine azi a inceput saptamana...ce sa-i faci!?Daca-mi permit! In urma acestor trei zile,am ajuns la trei (can't help it...asta-i numarul meu!) concluzii.In ordine cronologica.
Unii dintre noi e posibil sa avem norocul,camuflat de cele mai multe ori in mare pacoste,de a intalni oameni care sa ne para a fi vocea constiintei noastre.Mai ales atunci cand noi nu vrem si nu vrem sa-i dam ascultare.Eu i-am numit mici,nu d'-aia de-i rostogolesti prin mustar si ii infuleci dupa ce au umplut toata incaperea de fumul din gratar.Mic se ataseaza la nume,cam asa: V. mic,M. mic etc.De ce mic?Pentru ca par atat de mici si in esenta sunt atat de mari,iar mie imi place la nebunie sa ma amuz de prima impresie pe care noi ne-o facem unii despre altii,si de surprizele ce vin mai tarziu.Din cate-mi pare,micii sunt one in a million,eu am gasit 2...au mai ramas cam 6698.
Treaba asta cu energia pozitiva chiar da roade.Totul este sa stii exact ceea ce iti doresti,sa-ti doresti din tot sufletul,sa crezi ca se va implini si chiar asa va fi.Daca stii sa lasi universul sa-si faca treaba si sa te duca el exact acolo unde ti-e locul,unde-ti va fi implinirea a ceea ce cu o noapte inainte traiai in vis.In fine,recomand si eu la randul meu un film care mi-a fost recomandat cu ardoare The Secret-The Law of Attraction dar numai pentru cineva care simte ca ar schimba ceva in viata sa si nu stie ce,nici cum.Altfel,este doar un alt film.
Chiar sunt momente cand tot ceea ce (stai ca mi-e pofta de o turta dulce.Gata,mhm,e bunicica!) ti se transmite din exterior merita niciun gand de-al tau.Pana la urma,ce e viata daca nu un sir lung de experiente de tot felul,la sfarsitul caruia fiecare dintre noi ar trebui sa fi reusit sa inteleaga cine este el insusi,de fapt...si nu vad rostul fugii,in acest context.Si-acum imi amintesc ce grija avea V. mic duminica dimineata,la ora 5,in timp ce-si rimela genele.Ai citit horoscopul nostru de azi?Eu: Nu.Chiar trebuie?Mai ales ca stiu ca-i de rau. V.: Citeste-l,macar sa nu spui ca nu te-am avertizat. Eu: Orice ati avea planificat,nu faceti calatorii.Mda,si...? V.: Nimic,doar ziceam asa. Si chiar nu a fost asa de rau,mai ales ca totul s-a incheiat cu un suspin chinuit,rostit in comun: Ma mir ca n-am facut o criza pana acum.
Pana in februarie,zici?Si promiti sa ma tii strans de mana?...macar pana atunci.Si sa-mi dai laptic,ca sa nu mai merg ca un pitic.Pf,si rima!
Am cateva site-uri pe care am inceput sa le vizitez obsesiv si cateva articole care-s din cand in cand un Urgo ieftin.Na o bucatica dintr-unul...
Uneori, ne trezim pe un drum cu hartoape, si nu mai stim sigur daca suntem pe drumul ce bun sau nu. De fapt, intuitia ne directioneaza pe o carare foarte diferita de ceea ce ne asteptam. Atunci ne gandim ca facem o greseala, pentru ca lucrurile nu ies asa cum le-am planificat. Insa intuitia noastra ne va duce intotdeauna acolo unde trebuie sa mergem, prin cele mai bune metode. Uneori, aceste metode presupun ocoluri, scurtaturi, gropi, renuntarea la lucruri de care suntem atasati si, pe moment, vom avea senzatia ca viata noastra se destrama. Daca suntem fortati sa renuntam la ceva, atunci, exista, categoric, o explicatie: fie nu mai avem nevoie de acel ceva, fie este timpul ca lucrul respectiv sa-si schimbe forma. (sursa: www.aimee.ro )
O piesa care-mi da fiori si nici macar nu inteleg de ce.
In the nighttime
when the world is at its rest you will find me in the place I know the best dancin', shoutin' flyin' to the moon don't have to worry 'cause I'll be come back soon.
And we build up castles in the sky and in the sand design our own world ain't nobody understand I found myself alive in the palm of your hand as long as we are flyin' All this world ain't got no end ...
De cand am rasfoit prima data Barbatii sunt de pe Marte,femeile sunt de pe Venus, am stiut ca va veni si momentul in care o sa-mi vina cheful sa fac referire la ea si aici.
Zilele trecute imi spunea o prietena,nu dam nume,ca s-a certat cu iubitul ei si i-a zis Lasa-ma in pace ca-mi trece mie! iar el,ghici ce-a facut! A lasat-o in pace! Nu,nu,nu! Foarte,dar foarte gresit...Cand o femeie zice sa o lasi in pace si stii ca e suparata,mai barbate,nu o lasa:-) Lasa-ma in pace! = Hai (recunoaste ca ai gresit si) pupa-ma si hai sa...(facem un salam de biscuiti:-) )
Hai sa citez o mica parte din carte.Bine,dar mai intai trebuie sa traduc,ceea ce ma enerveaza acum.
Cand Venusienele si Martienii s-au intalnit pentru prima data,ei s-au lovit de unele dintre problemele pe care le au si cuplurile de astazi.Dar intrucat au inteles faptul ca ei sunt diferiti,au fost capabili sa rezolve aceste diferente.Unul dintre secretele acestei bune intelegeri era comunicarea.
Paradoxal,ei au comunicat foarte bine pentru ca vorbeau limbi diferite.De fiecare data cand aveau probleme,ei se duceau pur si simplu si cereau ajutorul unui traducator.Toata lumea stia ca Venusienele si Martienii vorbeau limbi diferite asa ca atunci cand se ivea un conflict,nu incepeau sa se certe sau sa se judece unii pe altii,ci scoateau repede din sertaras dictionarul frazeologic si incercau sa se inteleaga unii pe altii mai bine.Daca nici asa nu reuseau,cereau ajutorul specializat al unui traducator.
Vezi tu,limba Martienilor si limba Venusienelor avea aceleasi cuvinte dar fiecare cu un sens diferit.Expresiile erau similare dar cu diferenta de conotatie sau accent emotional.Intelegerea gresita a celuilalt era foarte usor de realizat.Asa incat atunci cand apareau aceste deloc surprinzatoare neintelegeri,fiecare era pregatit sa le rezolve.Exista un soi de incredere si acceptare care rar se mai intalneste astazi.
Exprimarea sentimentelor VS Exprimarea informatiei
Pentru a-si exprima sentimentele,femeile fac uz de licenta poetica,superlative,metafore si generalizari.Barbatii gresesc luand aceste expresii mot-a-mot.Si din cauza ca interpreteaza gresit intelesul vorbelor,mai mereu reactioneaza intr-un mod deloc sustinator pentru ea.
In continuare,urmeaza un fragment din Dictionarul Frazeologic Venusiano-Martian:
V:Nu iesim niciodata.Tradus in limbajul M inseamna: Mi-ar placea sa iesim si sa facem ceva impreuna.Ne simtit atat de bine intotdeauna impreuna si ador sa stau cu tine.Ce spui?Nu ma scoti la un cico?Nu am mai iesit de cateva zile. Fara aceasta traducere,barbatul ar putea intelege: Nu-ti faci treaba.Ce dezamagire te-ai dovedit a fi.Nu mai facem nimic impreuna pentru ca esti lenes,plictisitor si lipsit de orice romantism.
V: Toata lumea ma ignora.Tradus in M: Astazi ma simt ignorata si nebagata in seama,de parca as fi cu totul invizibila.Sunt convinsa ca cei din jur ma vad dar nimanui nu pare sa-i pese de mine.Banuiesc ca sunt si putin dezamagita de faptul ca ai fost atat de ocupat in ultimul timp.Chiar apreciez toata munca pe care o depui dar uneori incep sa ma simt neimportanta pentru tine.Ma tem ca munca este mai importanta pentru tine.Ai vrea sa ma iei in brate si sa-mi spui cat de speciala sunt pentru tine? Fara aceasta traducere,el ar putea intelege: Sunt atat de nefericita.Chiar nu primesc atentia pe care o merit.Ma simt deznadajduita.Chiar daca nu ma observi,tu esti cel care ar trebui sa ma iubeasca.Ar trebui sa iti fie rusine.Nu esti deloc iubaret.Eu niciodata nu te-as putea ignora in halul asta.
V:Nu ma mai iubesti.Tradus in M: Astazi ma simt de parca nu m-ai mai iubi.Mi-e teama ca te-am indepartat.Stiu ca ma iubesti,faci atat de multe pentru mine.Doar ca azi ma simt putin nesigura.Nu ai vrea sa-mi arati ca ma iubesti,sa-mi spui alea doua cuvinte magice-Te iubesc.Cand faci asta,ma simt atat de bine. Insa,pentru el,Nu ma mai iubesti poate fi deseori gresit receptionat,precum: Ti-am dat cei mai buni ani ai vietii mele,iar tu nu mi-ai dat nimic.M-ai folosit.Esti egoist si rece.Faci doar ceea ce e bine pentru tine si numai pentru tine.Nu-ti pasa de nimeni.Am fost o proasta sa ma indragostesc de tine. (extras din John Gray-Men Are From Mars,Women Are From Venus,capitolul 5)
As fi scris ceva si din dictionarul Martiano-Venusian dar poate data viitoare.
M-am gandit ca ar fi mai fain sa scriu despre weekend-ul asta dupa ce se va fi terminat.Daaaar mi-e ca,fiind un tanar suflet sucit si rasucit de cand ma stiu,nu o sa mai am chef. Sa savuram painica acum cat e fierbinte,rece nu mai are gust.
Incepand cu coffee toffee din Olympus(unde,fara indoiala,este cea mai buna cafea din Galati!) si pana in momentul asta,ma simt speciala.Pentru simplul motiv ca am reusit,in ultimii 21 de ani,sa inteleg ceea ce ma poate face fericita,oamenii langa care pot fi asa si,mai ales,sa fac dintr-un tantar de implinire un armasar de bucurie.
Bai,imbracarea,vine Alina!:-) Am zis vreodata cat de tare imi plac surprizele?Nu e cazul,toti oamenii mei dragi deja stiu asta si nu au scapat de una de-asta din partea mea.Bine,aici excludem cazurile(-ul) izolate in care dragaleala e doar din partea mea si surprizele se refuza inainte de livrare.Scuze,era o frustrare care n-avea legatura.
Azi,am avut parte de unul multiplu.Da,de surpriz vorbesc.Putinul somn de azi-noapte m-a facut sa merg cu stomacul ceva mai relaxat si cu nivelul de adrenalina in limita de sus normala si,deci,cu emotii mai putine dar tot constructive.O victorie mult dorita,mai mult sau mai putin surprinzatoare si...niste baieti adorabili.(A,si ma topesc cand vin cu cineva 'nou in industrie',la meci,si-mi spune ca-i marfa echipa de-o antreneaza tata.Arr!Am si eu un merit...i-am tradus schemele de joc!)
Alina,Alina,vino-ncoa' ca avem o surpriza pentru Mihai!
Desi nu sunt eu cea careia sa ii placa/convina sa taca,o mai si fac din cand in cand. In viata daca taci, obtii multe lucruri marunte, dar valoroase.Asa a grait cineva mai intelept decat mine si sunt convinsa ca avea dreptate.
Am luat primul citat dinauntrul celei mai recente si fierbinti iubiri ale mele - Californication.Si,in caz ca este vreo unica cititoare de-a mea care ar fi curioasa cum e serialul,i-as recomanda cu toata caldura sa nu se uite prima data la episodul-pilot.Este atat de putin relevant pentru mesajul si esenta filmului si atat de nereusit incat e aproape imposibil sa o atraga.Ceea ce nu e valabil si pentru hombres.Ei sa se uite la pilot ca e super!:-)
Ca sa revin la ceea ce m-a inspirat sa scriu acest blog,ma simt de parca as sta pe teren minat in momentele in care vreau sa vorbesc,sa inteleg si totusi aleg sa tac.Nu stiu de ce trebuie sa faci anumite compromisuri care te transporta cu picioarele pe un alt pamant decat cel pe care stii ca ti-e locul.De ce este nevoie sa jucam un rol,sa ne lasam deoparte pe cei ce suntem cu adevarat si sa devenim sociali.Sa intram in pielea personajului pe care societatea il cere: puternic,de nepatruns,de nedoborat,neinfricat si insensibil...ala care e huiduit pe scena atunci cand ii curge o lacrima innegrita din ochii articiali,pe obrajii perfect fondati.Cel care atunci cand se lasa cortina,iar regizorul nu-i mai este calauza,uita drumul spre casa,cel care nu stie sa spuna Te iubesc decat atunci cand sufleorul i-o sopteste.
Mi-am luat Fillies,mi-am luat Fillies!:-) Adica cereale din alea gen pernite (pe care,se stie,ca le ador),umplute cu crema de laptic si pe care le bag intr-un bol maaaare de lapte cald si ma simt din nou ca la 7 ani.
Azi,la primul curs,ne-am trezit fiecare cu cate 3 foi care contineau cateva randuri cu o cerinta si multe randuri de completat.Profesoara,putin cam prea agitata,ne tot repeta sa nu le alegem ci sa ramanem cu foile pe care le primim si sa scriem exact ceea ce simtim in momentul respectiv.Si mie mi-a picat sa scriu despre melancolie,frica si iubire.Evident ca nu voi scrie si aici ceea ce am scris acolo,nu pentru ca nu as fi in stare sa imi amintesc ci pentru ca...nu e cazul.Cert este ca prin acest proiect international se doreste observarea diferentelor de perceptie a tinerilor din diferite tari,nu am retinut decat Danemarca,Germania,Suedia,Ungaria,Franta si Italia dar parca erau mai multe.Si ma uitam in jurul meu...toti erau concentrati,frate!Si la primul fosnet,se aude o voce iritata Bai,faceti liniste ca tre' sa scriu despre dragoste!Tre' sa ma concentrez! Hopa,si eu la fel.
Tot azi Madi mi-a povestit despre carnetelul ei din 12 in 12.Ma gandesc ca s-ar incadra perfect in randul gesturilor infantile pe care le-am realizat cu mandrie si coama sus in ultimele 24 de ore.Dar nu...ma opresc aici,deja nu mai este amuzant.(ee nu!)
In alta ordine de idei...De ce se spune ca doar femeile adora cumparaturile? Tocmai a venit family acasa si mi s-a umplut camera de veselie si entuziasm. -Sa vezi ce am luat! -Ei,am luat,el si-a luat si mi-a golit si mie cardul! Cand s-au inversat rolurile?Nu ca m-ar ingrijora,stiu eu ca isi ia ea revansa.Si voi fi si eu acolo!
Amisorule,piesa asta rupeee!Abia astiept sa mai vin pi-acasa...
...a spus Nico.Este exact ceea ce am inteles si eu la sfarsitul acestui weekend.Ca-i agitata si incarcata,nu-i asa de grav,pentru ca pana la urma asa suntem noi,dar ca nu e incarcata cu ceea ce trebuie poate fi o problema.As vrea sa pot povesti toate lucrurile pe care le-am auzit si m-au pus serios pe ganduri,tot ceea ce mi-ar placea sa pot schimba chiar acum,toate vorbele care au trezit o sala intreaga din somnul omniprezent inca de la 7 jumatate dimineata.
Mai jos este filmuletul pe care l-am vazut astazi.Probabil prea frumos realizat pentru toata esenta sa trista.
112909164000.jpg)
M-am gandit ca ar fi mai fain sa scriu despre weekend-ul asta dupa ce se va fi terminat.Daaaar mi-e ca,fiind un tanar suflet sucit si rasucit de cand ma stiu,nu o sa mai am chef. Sa savuram painica acum cat e fierbinte,rece nu mai are gust.
