Imi pare rau...

Gata-i cu perioada de rasfat.Am revenit in capitala si e bine.Acum ma uit la Mao si ma mir cum de a incetat sa ma escaladeze,sa se joace cu cretzulinii mei si cu alunitele mele de pe abdomen:-)De fapt,nu ma mir asa de tare...acum se joaca cu planta dinozaur.Ca veni vorba...pe 1 se face o luna de cand hiberneaza.

Incredibil cum a trecut luna asta.Cum a inceput si cum se termina...Mereu am stiut despre timp ca e relativ,despre sentimente si despre vreme.Dar parca ultimele saptamani au trecut iar eu am ramas pe langa ele,undeva pierduta intr-o alta dimensiune,in Aliniada mea.(si cand vorbesc despre asta,Mao reincepe sa ma escaladeze,de parca ar sti ca redevin prea serioasa.)

Imi place Mao.Imi place pentru ca despre ea stiu sigur un lucru...vrea sa patrunda in Aliniada si o face cu multa tandrete.Imi place pentru ca da culoare camerei mele incarcate de prea multe,pentru ca ea ma va ajuta sa schimb asternuturile de la perne.Si acum se joaca cu gagica aia simpatica din oglinda:-)

...pentru ca nu am stiut sa te fac sa ma iubesti.Nu am avut timp sa ma gandesc la asta.

Ad

Cred ca este cea mai impresionanta reclama pe care am vazut-o de foarte mult timp.

Share-uiala

...si pe un bulevard al New York-ului. Gonna be there!

Chiar ca e un inceput de zi frumoasa.A rasarit soarele inainte de a ma trezi eu,de cand nu s-a mai intamplat asa.Sau poate ca doar aici poate fi asa.

Si nu mai am chef sa vorbesc despre mine.Asa ca am sa rostesc un sincer si inocent (cum altfel?) multumesc pentru hm,dear (nu pot opera decat cu nume de cod),pentru seara trecuta si pentru ca se pare ca e nevoie de oameni din trecut pentru a simti si eu cum e sa fie si altii sinceri cu mine.In calitatea mea de leoaica,acum mai ametita,ce-i drept,dar sunt la rehab,stai sa ma vezi in cateva zile,iti amintesc ca noi nu gresim niciodata! Iar daca se intampla,sigur nu e din vina noastra!:-)

Apoi,c'est pas ma faute nu mai pot cu tine.Ma crezi?Te-as chema pana la Galati sa vezi cum ti se insenineaza viata asa,rapid-rapid,dar pana maine nici nu ai timp sa ma lasi sa te conving.Dar daca vrei,iau intr-o punguta niste aer poluat de aici,dar mult mai pur totusi,si ti-l dau sa-l inhalezi.Sa vezi tu ce efect are! Multam pentru ca,in diminetile fara de speranta, fucki misto de mine,F-ule!:-)

V. momentan ,ai gasit multumirea sufleteasca?Abia acum,dimineata,am primit mesajul de azi-noapte.Si stii ce e culmea?A sunny day has come.

Coco,wo yijing xiang ni!Si daca nu tii minte ce inseamna...


Celeste Prince - Wherever You Are

P.S. personal : Cat despre subtitlu...vezi in cate bloguri amintesc de tine?Eu ce sa fac daca esti printre putinii oameni din lumea asta (a mea) a caror minte sclipeste?!:-) (imi permit sa spun asta aici,public,pentru ca oricum numai noi doi intelegem:D)

Primele ore

Pe bune daca ar mai fi nevoie de pastile,terapii,calmante si alte asemenea pe lumea asta daca noi,cu totii,am invata sa iubim si apreciem animalutele.(probabil ca va dura mult pana voi termina blogul asta pentru ca trebuie sa fiu cu ochii pe Mao,care inca nu a facut...treburi necurate pe nicaieri.Inca.)
Prea multe lucruri inca nu stiu despre ea...atat doar ca mi-a venit sa o mananc,efectiv!,azi-dimineata pe la 7,cand chioara de somn si fara chef de machiat,imbracat,aranjat,m-am indreptat catre usa si hop!cine-mi luase locul la oglinda?!Si cine mieuna ca din gura de sarpe ca nu-i dadeam atentia cuvenita?!Mao mic si scump.

E genul ala de gagica,cred ca seamana cu mami(nu cu mine!),care nu are ce face cu 95% din atentia ta.Ori toata,ori...ti-ai pus-o!:-)
(intre timp,Mao a produs prima treaba necurata,dar cea mai mica,cica aia mare o pastreaza pentru mami!)

Uau,nu-mi amintesc sa mai fi tors vreo fiinta asa in bratele mele...

"we can change the world..."

Nici un fulg de nea nu cade decat acolo unde trebuie.

Vreau acasa.Si pana ajung,asta daca nu iau maine primul tren dupa orele cu Liu,o sa visez ca-s acolo.Mereu cand ma simt asa,imi amintesc de Rebecca Blomwood din minunatele carti din seria La cumparaturi.Cand ceva nu mergea bine undeva prin sufletelul ei,fugea repejor din jungla newyorkeza direct la casa parinteasca,departe de toate cele ce ii aminteau de pain.

Da,da,stiu ce mi-ai spus azi...ca nu trebuie sa fugi,ci sa cauti solutii.Am inteles si stiu ca ai dreptate.Dar nu poti cauta solutii si in timp ce fugi?!Si cand te-ntorci,esti fresh si le-ai facut pe-amandoua.Merge?

Am chef sa ma plimb pe faleza.Asa,dimineata cand nu e mai nimeni si soarele face Dunarea sa arate superb.Sa bata vantul taricel iar frigul sa imi aminteasca ca sunt singura,sa fie frunze de toate culorile si marimile peste tot in jur,sa cred ca simt mirosul sfarsitului meu de toamna trista.Sa stau cateva momente pe bancuta aia...si sa-mi amintesc ca nimic din lumea asta nu se intampla fara un motiv,ca nu poti trai in armonie cu tine insuti daca nu reusesti sa intelegi ceea ce poti si ceea ce nu poti avea,ca atunci cand fortezi nu faci decat sa gresesti...deznodamantul va fi acelasi,dar mai agresiv.Sa sune telefonul...ba nu,sa nu sune,pentru ca il las acasa.Tot ceea ce mi-as putea dori sa aud,ar rezona inauntrul meu fara a primi ajutor de la vreun simt exterior.

In fine..sa privesc pentru cateva clipe pescarusii.Sunt atat de liberi!Si totusi nu-i invidiez...ma infurie sa ii privesc vanand pestii,de deasupra apei.Si nici cantecul lor nu-mi place.De fapt,poate ca nici nu ii mai gasesc,poate au zburat la caldurica.

Habar n-am ce cauta melodia asta aici...
Habar n-am cu ce am gresit...



Kamelia , George Hora & Puya - Change [Originala]

A song 4 ur heart,but when it is quiet

...pentru ca atunci cand doi iti spun ca esti cam dizzy, cel mai intelept este sa bagi nani.


James Blunt - Carry You Home

(Am ascultat prima data melodia asta in drum spre Bucuresti si eram cam dizzy...)

Sa-ncerc din nou

Cafea,partea a doua.Pentru ca unele dimineti pur si simplu nu incep asa cum trebuie.

Prima incercare de a reabilita situatia care pare sa-ti vina ca un cadou imposibil de refuzat,in pragul usii,cand dai sa iesi din casa,este sa prelungesti noaptea.Si iei plapuma de-o parte si ti-o pui peste fata,ignorand lumina zilei care deja a inceput.La mine asta nu prea tine pentru ca sunt destul de matinala si somnul prelungit mi se pare o pierdere de timp.

A doua incercare consta in pregatitul unei cafele bune.Pleonasm.Cafeaua,in principiu,este buna,totul este sa nu o lasi sa dea in foc pentru ca apoi ai de treaba.Nu am ajuns inca la faza facutului cafelei cu ajutorul masinariilor si nici nu prevad aceasta schimbare in viitorul apropiat,mai ales pentru dracii pe care ni i-au facut niste indivizi prost-crescuti din Carrefour (ma rog,Magda stie.).Apoi,savuratul ei,cu putin zahar brun si laptic...inc-un pic,inc-un pic,in timp ce te uiti pe fereastra si te gandesti,ai vrea sa stii ce va urma.

In ciuda perspectivelor imbucuratoare pe care mi le ofera,in mod normal,cafeaua de dimineata,nu reuseste mereu sa ma introduca-n intriga zilei.Asadar,inca sunt in situatia initiala.

A treia incercare,desi poate parea salvatoare caci na,numarul 3-numar magic,nebunii din astea,aici nu sunt in niciun basm.Si ea esueaza.O iesire din atmosfera apasatoare din casa,primul reflex este sa dai vina pe ambientul neprielnic si sa vrei sa dai ochii cu lumea.Ceea ce si faci.Vrei liniste interioara,regasire,dorinta calma,intelepciune si mergi acolo unde stii sigur ca o vei gasi.Apoi,te mai plimbi,mai cumperi una-alta(ceea ce,clar!,amelioreaza situatia,in cazul meu) si te-ntorci acasa.Si laptopul deschis (de ce nu l-ai inchis nu pricepi,poate data viitoare te va duce capu' si la asta) iti aminteste de ce ai vrut sa evadezi.

A patra incercare este o noua cafea,cu si mai mult lapte si cu o bombonica langa.Combinatie letala.Ma simt mai confortabil in intriga!



Celine Dion - Where does my heart beat now

Cand umbre se ridica...

Hai,hai vino si tu,ploaie,strica-mi de tot ziua.
Ia uite o melodie...poate il convinge pe soare sa se trezeasca,sa nu ne uite azi.

Probleme de familie

Magda si Daniel vor sa-si ia pisica.Magda s-o creasca,Daniel s-o mangaie putin si s-o trimita la mine atunci cand ramane el la noi peste noapte.De-aici am inteles eu ca pisica va ocupa jumatate din patul uneia dintre noi.Si cum jumatatea mea e mai mereu goala...se-ntelege a cui.

Eu am ales sa nu ma bag.Dar nu pot deloc sa ma tin de hotararea luata nu-stiu-nici-eu cand,pentru ca trebuie sa aplaneze cineva conflictele iscate in urma dorintei colective de a popula casa cu o (noua) felina.

Albastra de Rusia?
Hmm,mai bine europeana asta.
Dar de persana asta ce zici?Pfai,ce scumpaaa e.
Dar daca se face urata?Mie-mi place cealalta.
Alinaaa,tu ce zici?

Am ales sa ii dau cel mai masculin si enervant raspuns posibil Ia-o pe cea care-ti place tie.Oricum,tu o s-o cresti.S-a strambat un pic la mine si a mieunat ascutit,indreptandu-si pasii spre camera de studiu a ofertei Las' ca ai sa vezi tu ce ai s-o iubesti!

Am ramas adulmecand mirosul artificial de mar si scortisoara,care-a invadat camera odata cu miscarea agitata a cozii ba-n sus,ba-n jos,a felinei ce tocmai parasise camera,si c-un zambet inconstient zugravit printre mustati.Are dreptate...ajung sa iubesc exact ceea ce nu as crede.


Motan de strada

...the kid.

Am inceput cateva bloguri zilele astea pana sa il public,in sfarsit,pe asta.Dupa cum ar spune Magdondo - Essstiiiii suciiiitaaaa!!! Sssstiiiuuuu:-),si nu-mi place.Deocamdata,asa ma am,asa defilez.Looking forward to better days...ca sa zic asa.

Si ca sa ma simt in continuare de la minunat in sus,am vazut o emisiune despre nasuc,afectiunile lui si cum toate se vindeca prin interventii,diverse interventii,majoritatea implicand si un bisturiu mic si simpatic.Nu merge si in cazul lui strategia aia pentru raceala(pe care recunosc ca eu niciodata nu am aplicat-o) - daca iei pastile,iti trece in 7 zile si daca o ignori,trece-ntr-o saptamana?!

Ma rog...o melodie frumoasa,la sentiment..si,posibil,putin tristuta:



Pink - I Don't Believe You

Smile!:-) tomorrow will be worse.

Mereu am crezut despre anumite fiinte ca sunt construite intr-un anume fel.Acest fel este un complex de mai multi factori care conduc la implinirea fiintei in virtutea naturii sale.Cand acest fel nu este in totalitate structurat ca la carte,atunci se pierde din valoarea naturii sale si se cheama ca: Ba frate,esti defect!

Ca sa pun un pic de lumina asupra argumentarii mele,am sa iau unele exemple clare pentru tot muritoru',deci si pentru unicul meu cititor.Asa cum o muiere nu se poate numi femeie daca nu simte un extaz prelungit timp de cateva ore cand se afla la cumparaturi; un fotbalist nu se poate numi sportiv daca nu ii plac manelele; un rrom (a se observa faptul ca nu folosesc cuvinte discriminatoare.Cunoaste-i inainte sa ii judeci.Yeah,right!) nu e el daca nu are un lantuc de 10 chile la gat; un mascul nu e feroce daca nu...am sa zic pas aici pentru ca devin subiectiva; asa nici un student nu e student daca nu...are macar o restanta si nu ia macar o data amenda la ratb(aici deja restrang cercul doar la cei care fac facultatea in afara orasului de resedinta).

De astazi,mai simt mult mai studenta decat ieri.Stii cum se intampla cand asculti pe cineva povestindu-ti o intamplare haioaso-penibila si tu in sinea ta razi si-ti spui-Evident ca mie nu mi s-ar putea intampla niciodata! ?Asa si eu.Mi-amintesc ca la un Revelion,acum vreo doi ani,cred,i-a picat Magdei ravas la placintica ca o sa piarda un tren.Si mi-a tot scos ochii pentru ravasul ala de parca eu i l-as fi tras(eu doar il scrisesem,ceea ce e altceva,zic eu) .Las' ca azi si-a scos parleala!M-am plimbat vreo 2 ore,asta dupa-amiaza, cu 182-ul,am admirat pasajul ala minunat de la Victoriei,caci deja plecase si trenul din gara,am trecut prin tot felul de stari intrebandu-ma cum se poate sa mi se intample tocmai mie.Surpriza,se poate!

Ma intreb daca mai am si alte trepte de initiere de urcat.Is ultimul an,mai am chiar si timp.Dar daca e,as prefera sa se intample mai repede ca...macar sa ma bucur si eu de plenitudinea starii de student cu acte-n regula cat mai multa vreme.Amenda am luat,tren am pierdut,restante...noi sa fim sanatosi,am avut!Is pe drumul cel bun,nu?Io asa zic.


P.S. Poza de cand eram eleva,am fost cu acte-n regula dar banuiesc ca se vede din poza acest lucru:-)

C'est ca...

“Jusqu’ici tout va bien… Jusqu’ici tout va bien…“

Michael Jackson - This is it

Hey now,hey now...

Ce frumos este uneori sa poti sa te plimbi singur,in ploaie,rasunandu-ti in casti nu prea tare,atat cat sa acopere parte din galagia inutila din jur,o melodie perfecta,pentru o stare imperfecta.Sa fii tentat sa-ti lasi gandurile sa zboare aiurea dar sa nu poti; sa lasi melodia perfecta sa iti calauzeasca pasii imaginatiei.Sa ai chef sa visezi cu ochii deschisi,caci doar asta e una dintre menirile picurilor de ploaie,si sa nu poti; sa simti ca nu mai poti.

Daca ar fi fost sa fie ieri,chiar si o canicula te-ar fi facut sa dai nastere acelor sperante undeva,in adancuri.Dar e azi.Si azi, pentru suflet, nu mai e de cateva secole ieri.


Crowded House - Don't Dream It's Over

Cuvintele dinainte

Ce inceput de saptamana urat si...ce departe...

Pe sistemul niciun motiv de ingrijorare nu vine singur,si-a aduce si rudele sau prietenii apropiati ca la o cununie civila,asa am pornit si eu in abordarea acestei minunate si insorite zi de luni.Inca mai am un as in maneca - multe cuvinte frumoase si privirea calda a ei.Nu are rost sa o numesc pentru ca...simt eu ca nu are.

Si-a oprit masina in timpul celui mai lung oftat al meu,a tras frana de mana,s-a uitat la mine si mi-a spus cu o privire sincera Chiar conteaza toate lucrurile astea,daca tu acum...?!
Am zambit si am mers mai departe,nu inainte de a-mi aminti a nu stiu cata oara ca fiecare om apare in viata noastra cu un motiv.


Bere Gratis - Ce n-a vazut Parisul

...cu ochii celuilalt,visam.

P.S. Aparent,poza n-are nicio legatura cu ceea ce am scris,stiu.Poate doar putin cu melodia dar...bine,fie,e o mica sageata!
P.S. Concert Proconsul in noiembrie.Sa nu zici ca nu m-am gandit sa iti spun!

3ree

Cu fata dogorata de caldura si aroma puternica a ceaiului din fata mea,ma-ntreb daca astazi am ceva de spus.
Rontai o turta dulce ramasa de ieri,de pe drum.Parca are alt gust acum,parca-i mai amara decat ieri.Si mi s-a facut pofta de salam de biscuiti.

Mi-a placut atmosfera din Iasi.Am avut sentimentul ca ma aflu intr-o naratiune a secolului trecut,traind melancolia multicolora a unui octombrie cald.Facuta ghem,adancita undeva in spatele asternutului de agitatie,aglomeratie,nebunie care acopera orasul, am regasit linistea aia despre care stiam intuitiv ca trebuie sa existe in capitala Moldovei.Si poate ca numai aici.

Dimineata constienta m-a prins in capitala tarii.A fost unul dintre putinele momente din ultimii doi ani si ceva cand mi-am multumit pentru ca am ales sa fiu aici.Pentru ca aici este locul in care intelegi ca ziua nu e facuta ca sa visezi cu ochii deschisi,ca sa traiesti din amintiri sau ca sa ai timp sa-ti transformi sperantele in amagiri.Poate doar noaptea iti da ragaz sa-ti amintesti cine esti sau cine ai vrea sa fii.Dar atunci oboseala deja pune stapanire pe tine - ca doar ai avut cateva metrouri de prins sau cativa soferi de injurat,o pauza de masa in care nu ai apucat nici sa rontai un sticks,vreo doua ore peste program sau vreo 3-4 cursuri de chineza care te-au facut sa intelegi ca paradisul,acel loc greu de atins,este in patul tau si nicaieri altundeva.

Si apropo de pat,am avut un vis azi-noapte.Nu prea-mi amintesc mare lucru,doar ca se facea ca eram fericita...

And I'm only here
To bring you free love
Let's make it clear
That this is free love
No hidden catch
No strings attached
Just free love...

Cover

Vezi ca se face tarziu.
Crezi?
Vad.
Nu s-a-ntunecat.Dar ai dreptate,nici soarele nu mai e pe cer.
Trebuie sa se faca intuneric ca sa intelegi ca e tarziu?
Poate ca de lumina lui am nevoie.

...gardens in the desert sand

Ce zi calda de octombrie si ce frig poate sa fie in camera asta...noroc cu incarcatorul asta ca-mi mai regleaza temperatura interioara.
Citeam Psychologies si am dat de un articol interesant si frumos.Sau poate perceptia celui care raspunde este deosebita de a mea si asta ma fascineaza.Mi-ar fi placut sa citez aici nu doar un fragment,disponibil pe site,ci tot articolul dar...raman la o mica parte.

Ce face ca iubirea sa dainuiasca „pana la adanci batraneti“? Absenta certurilor? Sexul torid? Nu tocmai (sau nu numai). Maturitatea emotionala, spune psihanalistul Virgil Ricu.

Cand doi oameni vor sa formeze un cuplu apar si conflictele, frictiunile. De ce?

Virgil Ricu: Doi oameni se intalnesc, se indragostesc si vor sa formeze un cuplu. Este un fel de a spune, de a descrie lucrurile. Alt mod de a spune este ca doua lumi se intalnesc si incearca sa ia contact una cu cealalta. Imi amin­tesc un vis foarte interesant al unei foste paciente. In acest vis, intr-un spatiu des­chis, gen Agora, coexistau mai multi oameni. Fiecare din acesti oameni insa era inclus in bula lui, un fel de sfera transpa­renta care permitea vizualizarea gandurilor, sentimentelor, trairilor lui. Unii oameni se iubeau, altii se certau, dar in contextul si logica bulei personale, fiecare avea dreptate.
Visul mi-a placut foarte mult si il gasesc foarte ilustrativ – este un mod de a descrie ceea ce se intampla intre oameni. Fiecare om traieste in „bula“ lui, in lumea lui, are propria viziune asupra realitatii, o istorie personala care l-a marcat emotional si i-a modelat gandirea. In acest context complex, dezvolta dorinte, aspiratii, temeri.
Unele lumi se aseamana si le este mai usor sa se inteleaga, altele difera foarte mult, iar comunicarea necesita eforturi considerabile. De multe ori, o lume este convinsa ca „ea are dreptate“, motiv pentru care cealalta lume trebuie sa adopte punctul ei de vedere. Ajungem astfel repede la conflict. Apropo, ati observat cum povestesc membrii cuplurilor despre cum el a cucerit-o pe ea sau despre cum ea l-a cucerit pe el? Este vorba de o fantasma „nevinovata“ de invadare si cotropire a mintii celuilalt.
(Sursa: Psychologies.ro )

I dream of fire...those dreams that tie two hearts that will never die.And near the flames,the shadows play in the shape of the man's desire.

Hold on tight

8 in the mornin', Floreasca, masini de tuns iarba, sacose si maini lungite, 'si-acum la dreapta!Vezi ce stiu?', ketchup-ul matusii, magia Bucurestiului noaptea, sosete, telefon de oprit ploaia, asta-i ora de vizite?, Popesti-Leordeni, chinezarii, legislatie penitenciar, far' o doaga, omleta cu rosii in tigaia speciala, o floare-i un gest frumos, oleaca frig, Pi Lo Chun & Strawberry Cappuccino, a doua etapa: confesiuni, bere???, radio Zu, 'I have a surprise for you', prea multa ciocolata dauneaza!, in the afterglow, legalizat, Gara de Nord, Blonda cu multe bagaje?Uite-o!, una cu lapte,una fara, Cluj?, geanta adidas-ultima, alta dimensiune, promisiuni=obligatii, sport, fericire, barbiaaa meaaa, tricou' gri, gonna miss the way I feel when you're here...




And it’s only if you want it, I’ll be gone.There’s just you and me, we are the only ones...
It’s a brand new day, we’ll take it as it comes, there’s nothing left to say cause it’s all been said and done.And if the lights go out, we’ll be the burning sun!
There’s just you and me,we are the only ones...