Putin sampon, putin balsam

Mie îmi place să scriu cu şi din suflet, direct din adâncul lui. Şi asta pentru că adesea nu reuşesc să transmit emoţiile reale prin vorbe, alea pe care le rostim fără să ne gândim prea mult înainte, mult prea instinctiv şi fără simţ de responsabilitate. Alea pe care, dacă am vorbi cu ochii, nu am fi vreodată în stare să le zicem.

O viaţă mai frumoasă acum la promoţie 2 în 1: Învaţă din toate, bucură-te de toate.

Asta e combinaţia 2 în 1 de care am devenit dependentă. Şi vreau să-mi păstrez dependenţa asta mai mult decât vreau să-mi păstrez toate celelalte independenţe. Pentru că merit.

Aşa cum sugerează şi reclama de mai sus, pachetul promoţional este realizat asemenea unui set de cosmetice pentru păr: şampon şi balsam. Şamponul este învăţarea, baza cu care se masează sufletul în fiecare zi pentru a fi curat, proaspăt şi strălucitor (şi în cazul unora, cât mai creţ). Acest masaj poate fi făcut şi de altcineva (tot în cazul unora, de o mami plină de energie şi cu înţelepciunea trează chiar şi la primele ore ale dimineţii), dar e bine ca din când în când să fie frăgezit şi de propriile mâini, care-i ştiu punctele sensibile mai bine decât oricare altele. 

Balsamul este bucuria, cea care completează cu conştiinciozitate sarcina învăţării, şi fără de care niciun proces de spălare nu poate fi încununat cu succes. În cele din urmă, trebuie acordată o atenţie specială şi meditaţiei de după, pardon, clătirii părului, într-un mod cât mai relaxat şi natural posibil.

Comparaţia nu este întâmplătoare. Pentru mulţi dintre noi, spălatul părului sau trăirea din plin şi cu folos au ajuns să fie doar nişte gesturi mecanice, făcute din inerţie. Adică, nişte nimicnicii. Gândindu-mă la toate astea şi neştiind exact ce cred, m-am apucat de mi-am luat un mic şi discret interviu. Şi m-a surprins unul dintre răspunsurile primite:

Dacă mă întrebi pe mine, îţi voi spune că totul şi orice înseamnă ceva, totul trebuie să însemne ceva, pe toate le primim ca însemnând ceva. Sau aşa cum mi-a spus cineva drag: să ne ferească Cerul de tine atunci când te-ndrăgosteşti. Da, pentru că, ceva înăuntrul meu îmi şopteşte că am degeaba un suflet dacă nu mă folosesc de el, dacă nu îl întorc pe toate părţile şi nu-i pătrund toate tainele, dacă nu-l umplu de julituri şi de cicatrici, dacă nu-l reîntregesc mereu până când îi dau forma cea mai frumoasă.

Dar na, mai oboseşte şi el, mai obosesc şi eu. Nu de puţine ori, mă grăbesc şi nu mă mai dau cu balsam, sau mă dau în grabă, nici măcar nu apuc să mă bucur de parfumul lui. Alteori, îi simt aroma în părul meu mult timp după ce am ieşit din baie. O simt ca pe o îmbrăţişare din care nu aş mai vrea să scap.

Melodia nu are, practic, nicio legătură cu cele scrise mai sus. Poate doar cu partea aia cu îndrăgosteala...