Homo locum ornet, non ornat homonem locus.

Omul sfinţeşte locul, nu locul pe om.

Man sanctifies the place.

Sau Alba sfinţeşte clătitele. Glumesc (sau nu). Aseară, am mâncat unele dintre cele mai delicioase, cu gust demn de păstrat în amintire şi încercat de imitat, clătite. Am început cu cele sărate cu brânză de două tipuri (conform spuselor autoarei): spaniolească şi suedeză, miere şi nuci. (Aaa, mi se face gura apă!) Am continuat cu cele dulci: cu ciocolată Kinder, cu ciocolată şi praf de nucă de cocos, cu ciocolată simplă (made in Spain, evident) şi cele cu gem de căpşune (la cererea mea, recunosc). Acum, mami, vei înţelege de ce spun că nici sala nu mai are efect, în cazul meu. Sunt pierdută.

~ Or Alba sanctifies the pancakes. I’m joking (or not). Last night, I ate some of the most delicious, unforgettable-tasted and  to-be-tried-at-home pancakes. We started with the salty ones, filled with two types of cheese (as the author herself recounts): Spanish and Swedish, with honey and  nuts. (Aah, it makes my mouth water!). Next in line: sweet ones filled with Kinder chocolate, chocolate and coconut flavor, made in Spain milk chocolate and, lastly, with strawberry jam (my desire, I have to admit it). Now, mamy, you will probably understand why I keep saying that gym is useless, in my case. I'm a lost cause. ~

 

Alina, yo te quiero mucho! Y no solamente cuando estoy borracha! Te quiero siempre pero solamente ahora te lo digo...(Alba drunk)

Dar m-am abătut de la subiect. Alba este omul nostru când vine vorba despre mâncare bună, gătit cu pasiune şi, în principiu, tot ceea ce ţine de cocina. Am ajuns şi eu să cred că pentru a-ţi seduce prietenii o bună cale este aceea de a le cuceri simţurile, iar cel ordonat de papilele gustative e musai să fie luat în calcul. Printre primele chiar.

~ But let’s stick to the subject. Alba is our man when it comes to delicious food, putting passion in the cooking, and, mainly, everything that happens around/inside la cocina. Lately, I got to the conclusion that if you wanna seduce your friends, one good way is by conquering their senses, and taste should really be mentioned here. One of the top 3 senses, actually. ~

When I see Alba, I feel like my mum is close to me. I mean...Alba inspires me care, security, warmth. She loves people. Have you ever looked at her when we are eating the food she cooks? She is waiting for us to react and she doesn’t even eat too much. She is just happy to make us happy. (Nilu)

Aşadar, ai nevoie de o bucătărie, reţete îmbinate cu un dram de imaginaţie şi experienţă, şi suflet. Căci mâncarea fără ingredientul sufletesc nu are pic de savoare. Bănuiesc că tocmai ăsta este secretul ei: ştie, în mod natural şi firesc, să pună cantitatea exactă din fiecare.

~ So, all you need is a kitchen, some recipes mixed with a bit of fantasy and experience, and soul, your soul. Cause food without the soul ingredient is flavourless. I guess this is her real secret: she knows, naturally and without any effort, to add the perfect quantity from each of them. ~

Alba? Buena amiga, simpatica, le gusta Wang Lee Hom...que quieres que te diga? Habla muy bien francés, tiene amigos en todo el mundo…que te diga más? (Carlos)

Nu, e de ajuns.
~ No, it’s enough. ~

Alba: Aveţi planuri pentru diseară? Poate treceţi pe la mine...mâncăm ceva, vedem un film, am fost zilele trecute şi am cumpărat multe filme noi. Ce ziceţi? Moment în care toată lumea a rămas nemişcată, cu beţele în mână, uitându-ne unii la alţii şi citind răspunsuri. Şi atunci am auzit bătăile inimilor la unison: Daaa!

~ Alba: Do you have any plans for tonight? Maybe you come over...have dinner, watch a movie together. I just went to the DVD lady and bought some new ones. What do you think? That’s the moment when everybody remains still, with their chopsticks unmoved in the hand, looking at each other and, in a heartbeat, agreeing: Yeeeeaaahhhh! ~

 

Alba? Savoare, sfaturi, cumpărături, jambon, bere. Alba înseamnă mult pentru mine. (Dana)
~ Alba? Flavour, advice, shopping, Spanish ham, beer. Alba means a lot to me. (Dana) ~

Uneori, mă uit la ei toţi, mai ales la cei pomeniţi mai sus dar nu numai, şi mă întreb cum îmi va fi viaţa după ce nu vom mai fi împreună aici. Au ridicat ştacheta atât de sus, în ceea  ce priveşte prietenia. Locul ăsta ar fi  nimic fără ei. Poate doar... plictisitor, anost, cu cer şi stele de nevăzut, prea mare şi totuşi neîncăpător. Cu ei prinde viaţă, timpul se contracta încât ne şi sperie uneori, soarele răsare şi ne bate-n fiecare dimineaţă la fereastră. Iar sentimentul de acasă, aici, numai acolo mă inundă, in the Catalan home.

 ~ Sometimes, I find myself watching them and wondering how my life’s gonna be after leaving this place. They set up such a high and almost-impossible-to-reach friendship standard. My Chinese here would be nothing without them, each and every of them. Maybe only a boring, uninteresting, lifeless place, too big a city and still not big enough. They give life and colour to it,  time seems to shrink so bad that it scares us thinking about it, even the sun decides to knock on our windows every morning and tell us that a new day to be enjoyed has begun. And the home feeling, that feeling you keep longing for when you’re away, thereand only there, in the Catalan home blows me away. ~

 

Alba, un om al cărui zâmbet şi îmbrăţişare  pot îndepărta ploaia, o prietenă care a înţeles că România nu înseamnă ţigani şi o va vizita cu prima ocazie (de altfel , şi singura care reuşeşte să ne înţeleagă graiul românesc), o femeie a cărui sărut face o seară delicioasă, spanioloaica cu patul cel mai mare. (Alina)

~ Alba, someone whose smile and hug can make the rain go away, a friend who believes that Romania does not mean gipsies and who will visit it as soon as she can (in fact, the only one who can understand our, mine and Dana’s, mother language), a woman whose kiss can turn an ordinary evening into a delicious one, the Spanish who sleeps in the biggest bed. (Alina) ~