WE


R. Kelly - The World's Greatest
I am a giant
I am an eagle
I am a lion
Down in the jungle...

Sa fie piesa asta pentru...
  • mine,ca un centru al propriului univers imi permit sa ma pun prima pe lista asta.(dar fara bold)
  • mamy,inca o zi,care se anunta groaznica,va trece mai repede decat crede.La final,promit sa o strang in brate.Now and forever.
  • daddy pentru ca este my world's greatest si in curand va fi si his own world's greatest.
  • alintata,pentru ca este si va fi mereu,o rasfatata a sortii,chiar si atunci cand va uita asta.In plus,eu zic ca are si un loc in rai asigurat.
  • tine,care ma vei suna in cateva minute si ma vei tine treaza inca un pic,pentru ca pe langa dragoste la prima vedere,am simtit si faptul ca lumea este si va fi a ta,atat timp cat vei sti asta.(later edit: m-ai pupa?)
  • V. mic pentru ca lumina ce-o are inauntru ii va arata drumul spre sus,sus,cat de sus vrea.(si nu e ciudat tot ceea ce ti se intampla...este exact ceea ce meriti.Ai stiut sa astepti..)
  • dear,un invingator prin definitie.Urmatoarea noapte in Herastrau sa aduca mai multe zambete.
  • c'est pas ma faute pentru ca the world awaits for you to be its greatest...si nu,nu e nevoie de nicio oglinda pentru asta,chiar daca te-am certat ca nu ai avea una.
  • si nu in ultimul rand,Galati pentru ca are in el,ascunsa adanc,puterea de a fi the greatest,trebuie doar sa nimereasca drumul.(Pana la urma,daca omul care te cunoaste cel mai bine spune asta,o iei de buna;si am ales numele asta pentru ca aminteste de oamenii sufletului tau,chiar si ai mei,dintre ai tai:-))
Daca nu ati exista voi,eu nu as avea amintiri.As fi cel mai sarac om din lume...

Souvenir


Bonsoir,mademoiselle!Ca va bien?
Tres bien,neamule.Tocmai m-a intrebat un nenica,cu un zambet de adolescent tamp,si cu vreo cativa ani mai mult decat tata,ce fac.
Mereu mi-au trezit un sentiment de compasiune,mila acesti nenici...banuiesc ca este ingrozitor sa ajungi intr-un stadiu al existentei tale si sa ravnesti permanent la altul,trecut de mult.Dar na,tre' sa aiba si unele dintre semenele mele pe cineva care sa le plimbe prin boutique-urile de pe Champs-Elysees.

Pf,ce mi-am amintit.Avand la mine cativa banuti si toate trasaturile unei copile toante, pe atunci pe cand am fost in Paris la promenada pe binecunoscutul bulevard,mi-am luat o pereche de Nike-uri.De multe ori de atunci am incercat sa imi amintesc ce uragan de idiotenie a putut sa aiba loc in mintea mea de am putut sa aleg sa-mi cheltuiesc banii pe asta.Erau o tona de magazine fistichii si cochete,pentru doamne,domnisoare si domnite,iar eu am intrat in cel mai nefeminin dintre toate si mi-am lasat la petite fortune acolo.Iar apoi in Disneyland am stat si ...am privit.Dar eu aveam incaltarile mele sport!

Ca sa vezi unde m-a dus cu gandul nenica ala de pe Victoriei:-)


Richard Clayderman - Ce Soir, Je'taime Mon Amour

O sarit iepurele!


Imi plac raspunsurile.Deh,sunt femeie: vorbesc mult si astept raspunsuri la fel de multe.Si de obicei nu primesc ceea ce dau.Moment in care ma apuca pandaliile si ma manifest.Prietenii stiu de ce,dar mai ales cum,prefer sa trec peste partea asta.

Dar azi am observat ceva.Raspunsurile exista,graviteaza in jurul meu de cele mai multe ori si cautandu-le disperata,le ignor.De exemplu,azi dimineata cand a sunat ceasul,am inteles rapid ca nu voi reusi sa ma trezesc(ceea ce se intampla foarte rar) si m-am lasat in pace.Am mai atipit vreo juma de ora,timp in care am avut un vis - lung,intens si plin de talc.Mai tarziu,dezmeticindu-ma,m-am intrebat cum de nu plangeam avand in vedere ca visul ala imi spunea tot ceea ce nu voiam sa aud.Si am fost atat de calma...era doar o parte din raspuns.

Mai tarziu,o intamplare fericita mi-a dezvaluit mai mult din raspunsul trist.Dar ce mai conteaza ca e trist?Acum ma bucur ca il detin.Probabil ca de-aia nici nu l-am primit atunci cand ardeam dupa el,ci abia acum cand simpla lui existenta ma multumeste peste masura.

Am asa o urma de senzatie de regret ca nu mi s-a raspuns de acolo de unde asteptam.Si stiu ca nu am de ce.Pana la urma,s-ar putea ca in momentul asta sa fiu mai bogata in raspunsuri.Asta-i viata...cum concluzionam si azi intr-un sms - interesanta viata asta.Dac-am avea si timp pentru toate: trait,inteles,bucurat,descifrat...


David Guetta - The World Is Mine

"Pis" of mind

De-aia e faina viata.Pentru ca tot ceea ce iti doresti,se implineste la un moment dat.
De-aia e trista viata.Pentru ca deseori acest lucru se intampla prea tarziu.

Se spune ca oamenii destepti invata si din greselile celorlalti,neasteptand sa le mai faca si ei insisi.Cica n-ar fi timp sa facem fiecare dintre noi toate greselile posibile,si cu atat mai putin sa le repetam .

Acum am sentimentul ca cineva,situat in imediata apropiere a sufletului meu(caci daca n-ar fi,nu s-ar mai povesti), greseste.Si am mai simtit asta candva,nu o data.Si am vazut si regretele aproape perfect pictate in ochii sinceri de apoi.Dar era atat de tarziu...atat de...incat nici nu mai contau.Cand s-a inchis lacatul cutiei,s-a aruncat si cheia.

Nu e vina noastra ca facem lucrurile astea.Asa e sa fie.Daca momentul nu ne apartine,de fapt niciodata niciun fel de timp nu ne apartine,doar ca uneori momentul ne vrea.Si atunci ne supunem fara sa ne dam seama.Alteori,ne supunem dupa o batalie.Obositoare si tampita,cu morile de vant.Dar in esecul nostru,reusim sa ne simtim invingatori...pentru ca am luptat.A lupta inseamna a trai,nu?

Nu vreau sa-mi mai pese catusi de putin.Si pentru mine nu vreau-ul asta care,din pacate pentru toate emotiile aproape perfecte din zilele astea si alea,face deja jumatate din treaba.Restul e detasare.Ce stupid suna!Mai ales din perspectiva fetei care sta acum la acelasi birou la care acum aproape...ceva timp,statea altcineva si-i zambea,la care mai tarziu a stat o ea trista,apoi una furioasa,apoi una absenta si acum...una aproape nepasatoare.

Dupa ce plec,o sa stai sa te gandesti la tot ce a fost,nu?

Si-am obosit.