Din seria...

...de ce nu as vrea sa ajung profesoara in veci.
In principiu,pentru ca cei care-mi provoaca sentimente aidoma dispretului sunt multi.Sau sunt mai multi decat cei pe care ii pot admira.

Il exclud din start pe tata din categoria acestora,pentru simplul fapt ca nici altii nu l-ar include in categoria celor carora li se maresc salariile.Dar mai ales pentru ca nu are sulfenia(a se citi shulfenia)traditionalilor dascali.

Alaltaieri aveam programat un examen,la Literatura Chineza,la ora 10:00.Ne-am adunat toti pana la fix,stiind ca profesoara respectiva,de altfel una stimabila,nu intarzie si nu admite intarzieri niciodata.Se face 10:30.Studentii se plimba de colo-colo,precum leii in cusca,discutand despre una-alta,nuvelele din Tang fiind totusi subiectul principal,intrucat numai cativa,dintre cei mai constiinciosi(a se citi obsedati)le facusera rezumat.Intr-un final,o colega isi face curaj si o suna pe profa acasa(ca,na,se respecta si doar numarul de fix il da la studenti!).Stupoare!Profa raspunde la telefon!

Dar nu v-am zis sa ma sunati cu o seara inainte sa imi amintiti de examen??Hoo,nebuno,ca nu ne-ai zis!Si..nu e asta meseria ta?Sa vii la 3-4 nenorocite de examene,in timpul unei sesiuni de 3 saptamani?

Intr-un final glorios,pe la 11:15,a aparut si printesa cu o falca-n cer si cu una-n pamant.Ghici de ce!Pentru ca o deranjasem,dom'ne!Are de facut traduceri si de citit o groaza..cum ne-am permis!?

In aceeasi zi,la alt examen,alta facultate.Ma duc,umila si gata sa dau afara din mine cele mai politicoase vorbe pe care le stiu,la respectabila doamna decan,cu care sustineam examenul.Cu cererea in mana si plina de sperante naive,o rog sa ma lase sa particip la un examen cu alta grupa,neputand sa ajung la cel cu grupa mea.Stupoare!Nu vrea sa semneze cererea.De ce!?Pentru ca examenul la care vreau sa merg este dupa cel la care ar trebui sa fiu si trebuie sa introduca notele in baza de date,dupa aceea nemaifiind posibil(De ce mai isteato nu mai e posibil?Se incuie sistemul?).Da,asa se intampla lucrurile.Si ca sa incheie apoteotic discutia,imi spune: Da' vii in septembrie,doar nu e nicio problema!Nu,nu e,doar ca dau 30 de euro asa,doar nu e nicio problema..

Incercand sa ii acord circumstante atenuante acestei individe demne de stima si respect,m-am gandit ca ea chiar a avut o viata in stilul asta doar nu e nicio problema.Si asta i-ar mai salva din onoare,in fata mea.Nu ca as fi mare si importanta eu,dar poate candva va aparea cineva si in viata ei,probabil neinteresanta,care sa ii spuna ca da,este o problema.

Nu generalizez,nu toti prefesorii sunt asa.Dar in momente ca astea,uiti ca mai exista si altfel.Am pe cineva in sufletul meu,o profesoara de franceza,pe care am cunoscut-o in timpul liceului,pe care cu siguranta nu o voi uita niciodata si va fi,pentru mine,un model de profesionist si om demn de tot respectul celor din jur.