Si stai uneori si te intrebi pentru ce merita sa lupti in viata.Sau poate nu iti place sa iti pui asemenea intrebari si doar te lasi dus de adierea vantului.Aleg prima varianta desi mult prea rar raspunsurile pe care reusesc sa mi le dau prind contur.Un contur care sa dezlege misterul.
Totusi,in mijlocul unei invalmaseli de ganduri,iluzii si pareri,se afla un adevar axiomatic pe care il inteleg,incercand sa-l fac motorul umilei mele existente: traieste!Nu este timp nici macar pentru a face alegerea asta,exista undeva inauntrul meu un suflu cald si racoritor care ma indruma necontenit intr-o directie.
Simti uneori cum timpul sta in loc chiar atunci cand ti-ai dori s-o zbugheasca precum un iepure speriat.Acum trebuie sa inveti sa traiesti pentru ca apoi vor veni clipele pe care le-ai prinde in palma si nu le-ai mai da drumul dar nu poti; si au trecut.Iti amintesti momentul in care ti s-a taiat rasuflarea?Sau cand ai plutit parca undeva sus,intr-un al noualea cer?Cand in sufletul tau s-au dezlantuit nori de fericire si te-a plouat o eternitate?Acelea sunt momentele in asteptarea carora nu trebuie sa uitam sa traim.
De cateva ori,am intrebat-o pe mama: Mami,de ce nu m-ai facut si pe mine talentata la ceva?Voiam si eu sa pot canta macar si in afara baii,sau sa pot desena o casuta cu doi pomisori si un soare luminandu-i,fara sa stiu dinainte de a incepe ca schita finala ar putea concura doar cu ciorna verisorului meu de 5 ani.
Dar mi-a dat un altfel de talent: de a ma bucura de a viata,de a trai visand la o batranete plina de amintirea viselor implinite,a pasiunilor gustate din plin,a iubirilor fierbinti si neacceptate pana la supunere.Poate ursitoarele m-au ratat cand eram bebe dar mi-au trimis,mai tarziu,pe cate cineva care sa-mi insufle siguranta,puterea de a-mi accepta greselile fara a-mi fi teama de ele.
Gresesc de fiecare data cand aleg sa fac ceea ce imi place in locul a ceea ce ar trebui.Dar iubesc greselile astea!Savoarea momentelor in care stiu ca nu e bine sa continui,dar m-arunc inainte si prind aripi,e fantastica.Eu trebuie suna ingrozitor oricum ai spune-o: I must,je dois,wo yinggai,he...pe cand eu am chef parca-i un cantec.Eu trebuie are permanent nevoie de o motivatie interioara(ma rog,la mine de cel putin doua),pe cand eu am chef este ca o sclipire,ca un beculet care se aprinde deasupra capului lui Jerry(cand cleveteste impotriva lu' Tom).
Viata merita sa fie un sirag de perle pe care sa stea inscriptionat am avut chef,incheindu-se cu doar cateva,mai putin stralucitoare,pe care sa apara a trebuit.
Vama Veche - Vama Veche
Asculta mai multe audio Muzica »
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu