Singura pe care o am in momentul de fata este ca...e prima data cand mi se intampla lucrurile astea,avand totodata senzatia,oribila si nedorita,a unor deja-vu-uri.La cat de interesanta si mereu altfel poate fi viata unui om,chiar trebuie sa fiu eu cea care-si aminteste retraind emotiile astea,crezute dead and gone!?Da,bineinteles,aceasta este nemuritoarea intrebare - De ce eu?.
Asta este.Imi promit oficial,de buna voie si nesilita de nimeni,ca e ultimul blog cu tenta melodramatica pe care-l mai scriu,purtata fiind de gandurile astea.Probabil melodramatica o sa mai am nenorocul sa fiu dar niciodata precum azi.Ce naiba,daca am luat 10 la LEC,inseamna ca au avut dreptate oamenii aia isteti care au zis - The sky's the limit.:-)
Zilele astea,mai mult ca oricand,am inteles unele chestii despre mine.Am inteles ca,in ultimii 21 de ani,am muncit.Am muncit ca sa am cu ce sa-mi cumpar propria sinceritate.Si acum,ca la Oscar-uri,ar trebui sa rostesc discursul de multumire catre toti cei care m-au ajutat,care m-au aprovizionat cu duzine de nopti albe si mi-au servit cocktail-uri de lacrimi si suspine.Asa am ajuns sa-mi dispretuiesc amagirile,adanc inradacinate undeva inauntru,sa-mi asez frumos ochelarii de soare pe nas in fata tuturor dezamagirilor,aparute precum fierbintele cerc rotund deasupra marii,la orele diminetii de vara,si sa privesc inainte cu incredere.
Si asa,cu Polaroizii pe ochi si cu pelerina de ploaie abandonata in dulapul copilariei mele,am invatat sa-mi cumpar adevarul.Adevarul meu.Sa nu las soarele sa-mi intre in ochi,dar sa las ploaia sa ma spele de razele lui incomod de violente; sa nu mai las vreodata dezamagirile sa ma atinga,protejandu-ma cu singura si cea mai pretioasa sinceritate pe care mi-o pot cumpara - a mea.
Sade - Somebody Already Broke My Heart
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu