Da,mi-ar placea sa existe o oarecare revolution acum.Mi-ar placea sa nu visez,undeva in adancul subconstientului meu,ca nu mai sunt multi anii care ma prind pe-aici.Mi-ar placea sa am macar un individ,dintre cei care se fataie zi de zi,seara pe seara pe micile ecrane,care sa-mi provoace un minim sentiment de simpatie.Mi-ar mai placea sa imi pot pune sperantele in unul dintre ei...dar nici macar in mine simt ca nu pot; sunt atatia cei care traiesc doar ca sa taie aripile celor mici si naivi.
Cu totii visam sa zburam.Chiar si cu avionul, dar sa fie spre acel undeva care-ti da macar iluzia ca falfaitul tau din aripi nu va fi intrerupt de elicopterul unui important om politic care-si plimba diplomatul de la Constanta la Bucuresti.
Nu asta am vrut sa scriu in blogul asta; nici pe departe.Dar am apucat sa ma enervez.Mai bine m-as culca si m-as lasa trezita din nou la 09:23 de bazaitul prea putin enervant al telefonului.M-am dus aseara la nani cu o rugaciune-n gand si,ca intotdeauna,a avut cineva grija sa fie bine pana-n dimineata.Multumesc...
Voiam sa scriu despre melodia asta.Imi aminteste ca vara este pe sfarsite,ca se apropie toamna cu melancolia ei cu tot,atunci cand ma hranesc din amintirile verii ce-a trecut.Si-mi mai aminteste ca nu am fost la mare...nu asa cum imi place mie.Dar ca am reusit,pentru cateva momente,sa-mi contruiesc propriul Costinesti aici,chiar la picioare.
Vibers feat Tara McDonald - Revolution
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu