Ciocanul si pietricica

Daca tac,adevarul nu este mai putin pregnant.

Desi nu sunt eu cea careia sa ii placa/convina sa taca,o mai si fac din cand in cand. In viata daca taci, obtii multe lucruri marunte, dar valoroase.Asa a grait cineva mai intelept decat mine si sunt convinsa ca avea dreptate.

Am luat primul citat dinauntrul celei mai recente si fierbinti iubiri ale mele - Californication.Si,in caz ca este vreo unica cititoare de-a mea care ar fi curioasa cum e serialul,i-as recomanda cu toata caldura sa nu se uite prima data la episodul-pilot.Este atat de putin relevant pentru mesajul si esenta filmului si atat de nereusit incat e aproape imposibil sa o atraga.Ceea ce nu e valabil si pentru hombres.Ei sa se uite la pilot ca e super!:-)

Ca sa revin la ceea ce m-a inspirat sa scriu acest blog,ma simt de parca as sta pe teren minat in momentele in care vreau sa vorbesc,sa inteleg si totusi aleg sa tac.Nu stiu de ce trebuie sa faci anumite compromisuri care te transporta cu picioarele pe un alt pamant decat cel pe care stii ca ti-e locul.De ce este nevoie sa jucam un rol,sa ne lasam deoparte pe cei ce suntem cu adevarat si sa devenim sociali.Sa intram in pielea personajului pe care societatea il cere: puternic,de nepatruns,de nedoborat,neinfricat si insensibil...ala care e huiduit pe scena atunci cand ii curge o lacrima innegrita din ochii articiali,pe obrajii perfect fondati.Cel care atunci cand se lasa cortina,iar regizorul nu-i mai este calauza,uita drumul spre casa,cel care nu stie sa spuna Te iubesc decat atunci cand sufleorul i-o sopteste.




La naiba...'cause I wanted you so bad.