Mersul piticului

...sau cum altfel as fi putut ajunge la fel de repede azi la facultate,avand in vedere ca in alte directii m-am specializat in acest tip de mers,cu totul si totul performant.Dar nu m-a prea interesat agitatia din jur,singurul meu merit fiind acela de a ma detasa de tot peisajul bacovian de la natura,caragialescian de mana omului.

Am avut un weekend agitat si probabil asta m-a oprit sa las si prima zi din saptamana sa fie la fel.Aa,da,pentru mine azi a inceput saptamana...ce sa-i faci!?Daca-mi permit!
In urma acestor trei zile,am ajuns la trei (can't help it...asta-i numarul meu!) concluzii.In ordine cronologica.

1. Unii dintre noi e posibil sa avem norocul,camuflat de cele mai multe ori in mare pacoste,de a intalni oameni care sa ne para a fi vocea constiintei noastre.Mai ales atunci cand noi nu vrem si nu vrem sa-i dam ascultare.Eu i-am numit mici,nu d'-aia de-i rostogolesti prin mustar si ii infuleci dupa ce au umplut toata incaperea de fumul din gratar.Mic se ataseaza la nume,cam asa: V. mic,M. mic etc.De ce mic?Pentru ca par atat de mici si in esenta sunt atat de mari,iar mie imi place la nebunie sa ma amuz de prima impresie pe care noi ne-o facem unii despre altii,si de surprizele ce vin mai tarziu.Din cate-mi pare,micii sunt one in a million,eu am gasit 2...au mai ramas cam 6698.
2. Treaba asta cu energia pozitiva chiar da roade.Totul este sa stii exact ceea ce iti doresti,sa-ti doresti din tot sufletul,sa crezi ca se va implini si chiar asa va fi.Daca stii sa lasi universul sa-si faca treaba si sa te duca el exact acolo unde ti-e locul,unde-ti va fi implinirea a ceea ce cu o noapte inainte traiai in vis.In fine,recomand si eu la randul meu un film care mi-a fost recomandat cu ardoare The Secret-The Law of Attraction dar numai pentru cineva care simte ca ar schimba ceva in viata sa si nu stie ce,nici cum.Altfel,este doar un alt film.
   
3. Chiar sunt momente cand tot ceea ce (stai ca mi-e pofta de o turta dulce.Gata,mhm,e bunicica!) ti se transmite din exterior merita niciun gand de-al tau.Pana la urma,ce e viata daca nu un sir lung de experiente de tot felul,la sfarsitul caruia fiecare dintre noi ar trebui sa fi reusit sa inteleaga cine este el insusi,de fapt...si nu vad rostul fugii,in acest context.Si-acum imi amintesc ce grija avea V. mic duminica dimineata,la ora 5,in timp ce-si rimela genele.Ai citit horoscopul nostru de azi?Eu: Nu.Chiar trebuie?Mai ales ca stiu ca-i de rau. V.: Citeste-l,macar sa nu spui ca nu te-am avertizat. Eu: Orice ati avea planificat,nu faceti calatorii.Mda,si...? V.: Nimic,doar ziceam asa. Si chiar nu a fost asa de rau,mai ales ca totul s-a incheiat cu un suspin chinuit,rostit in comun: Ma mir ca n-am facut o criza pana acum.
   

Pana in februarie,zici?Si promiti sa ma tii strans de mana?...macar pana atunci.Si sa-mi dai laptic,ca sa nu mai merg ca un pitic.Pf,si rima!