Ce seara aseara...
In ciuda a ceea ce probabil las sa se vada,apreciez si pretuiesc mult de tot oamenii care imi deschid ochii.Brutal,caci cei care o fac altfel de cele mai multe ori mutileaza adevarul.Si,in plus,nu prea au curajul sa faca asta decat cei care au o anumita calitate umana.Restul se pricep de minune sa-ti zambeasca gales si sa iti spuna cuvinte al caror sens nu l-au inteles niciodata.
Si oricat ar fi de greu sa te feresti pe tine insuti de oameni si de tot ce-i mai urat in ei,e infinit mai greu sa incerci sa feresti pe cel de langa tine.Si chinuitor,si time-wasting , si tot la concluzia ca le aseaza Doamne-Doamne pe toate ajungi.
Cum mai e asta o lume in care sa poti porni de la premisa ca toti oamenii au si ceva bun in ei pentru care merita...!?
Am precizat de la inceput ca am avut o seara agitata si incarcata cu dezvaluiri de tot felul.
Si el ma intreaba daca nu m-am plictisit aici.Nu e posibil.Parca m-as fi transformat intr-un cercetator psihologic dar deocamdata singurul meu merit este ca am reusit,mai devreme sau mai tarziu,sa inteleg ca nu tot ce zboara,se mananca.Si ca,poate,am stiut din prima clipa cu certitudine ceea ce se mananca.
Banuiesc ca se vede ca am cateva chestii asa care ma macina rau.Am simtit aseara un tremurici launtric pe care chiar nu stiam cum sa mi-l calmez.Asa ca am stat vreo 2 ore la telefon.Dar la doua minute dupa ce am apasat pentru ultima data butonul rosu,tot sentimentul a repus stapanire pe mine.
E o lume rea.Noroc ca vine Craciunul!
P.S. E destul de clar ca eu si bro' avem caciuli la fel,da? :-)
Sarah McLachlan - Wintersong
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu