Ah,ce mi-as ciufuli un pic intuitia asta neinspirata!Dupa ce a hibernat fara jena vreo 2-3 luni calduroase,s-a trezit acum si-mi arunca sageti.Dar degeaba!...daca eu credeam ca ea inca doarme,si am zis ca-s doar aceeasi eu,cu ale sale cotidiene ganduri negre.
Sambata dimineata,i-am zis lu' Nico in timp ce parca masina la facultate Auzi,stii ca aici este peste tot interzis!? Desi avem mai bine de doi ani de cand mai mereu acolo parcheaza si niciodata nu m-am gandit ca e interzis.Si cand am iesit de la ore,peste vreo 6-7 ore, sa mergem la gara (ehe,aveam planuri mari si eu),ia masina de unde nu mai e.Nu are rost sa mai spun ca tot de dimineata am avut un feeling ca nu ma voi urca in tren in ziua aia,dar nici gand sa-mi imaginez si tot ceea ce a urmat pana seara cand am ajuns in sfarsit in patutul meu si am rememorat,absolut absenta,toate evenimentele.A,si am zis un multumesc cat de sincer posibil.
Acum vreo doua zile m-am luat la harta cu daddy.Vorba vine,e greu sa te iei la harta cu cineva prin telefon si,desi,am zis sa tac si sa pastrez discutia pentru un moment face-to-face,nu m-am putut abtine.Gresit,pe langa faptul ca nu am rezolvat nimic,l-am si facut sa-si scoata acele.Dar iarasi am avut un moment in care am simtit ca ceva naspa va urma.Si,la naiba,ca nu m-am inselat,dar nici nu am stiut cum sa-i comunic...
Daddy,stiu ca nu ai sa citesti niciodata ce scriu aici dar vreau sa stii ca suntem langa tine si noi doua, cretele carora nu le place sa bea cafea decat in oras si carora le trec toate durerile cand le spui Hai,mergeti sa va luati si voi ceva..., chiar iti suntem cele mai mari fane.Ia cel mai mare fan din lumea asta,ala dupa care s-a scris definitia fanului in dictionar, si inmulteste-l cu doi - alea suntem noi.Si,fie cadere,fie urcare,noi o sa te luam mereu in brate si o sa incercam sa te tinem cu picioarele strans lipite de pamant,cu dezamagirile aruncate undeva,jos,unde nici nu se mai disting, si cu sperantele sus,sus,cat mai sus.
Nu mereu stim sa-ti spunem ceea ce credem ca e mai bine dar intotdeauna,fara exceptie,vrem sa iti aratam calea mai buna si fara urmari.Si o sa mai fie hopuri,si o sa mai fie seri in care reprosurile in gand sa curga valuri,dar nu suntem perfecti si probabil asta e cea mai grea parte a realitatii noastre umane cu care trebuie sa ne obisnuim.Dupa ce o facem...mergem inainte,cu spatele mai drept si inima mai deschisa.
Ai tu vorba aia,cu care m-ai cam ridicat ultima data cand deviase Niagara pe la mine prin suflet: Hai mai tata,cate dintr-astea o sa mai ai...
Eric Clapton - My father's eyes
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu