Gand de seara

Oricat de realisti sau lucizi am fi in majoritatea zilelor vietii noastre, fiecare dintre noi are nevoie sa i se deschida ochii din cand in cand.Poate unii mai rar,poate altii mai des.Si atunci,fara sa stim,parca cerem sa ne cada de undeva de Sus acel cineva sau acel ceva care sa ne reaminteasca: Hei, toata asta e o joaca!

Unul dintre primele jocuri pe care imi amintesc ca am invatat sa il joc, cu mama, este Nu te supara, frate! Ar trebui sa nu mai scrie pe cutia aia intre 3-8 ani sau cat o fi scriind.Ar trebui ca fiecare dintre ambitiile noastre sa ne instruiasca nu numai sa luptam pentru ceea ce ne dorim,ci si sa acceptam ceea ce nu putem schimba, sa luam fiecare esec/dezamagire/neconcordanta cu visele noastre ca pe ceva interesant de patruns...oricum din ele invatam cele mai multe lectii.Imi amintesc ca eram foarte trista la un meci,in care imi pusesem multe sperante,si chiar in momentele in care mai aveam putin si dadeam in bocit mi-a trimis V. Mic mesaj: Ia-o ca pe ceva firesc... Cat de mult au putut sa insemne cuvintele astea.

De ce scriu blogul asta acum...sa vedem, pentru ca acum jumatate de ora am luat o valeriana si astept sa isi faca efectul,sa ma pot calma si sa adorm.Urmeaza o zi despre care nu stiu nimic si as vrea sa stiu totul.

Tocmai m-am uitat la The Bucket List, care pe buna dreptate a zis PBR ca este un film foarte tare (nu ca as fi pus la indoiala vreo clipa parerea ta;)) dar parca mi-a luat si somnul,m-a dus cu gandul aiurea.Si mi-am amintit ce vorbeam cu el despre ambitie: a lui si a mea, diferite tipuri.Din experienta mea recenta, ambitia aia care i-am zis ca imi lipseste,aceea de a te abtine sa faci ceea ce vrei dar stii ca e gresit, nu este ambitie.Nu in cazul meu.Este intelepciunea care imi lipseste si pe care o caut cu disperare.Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba.Pana la urma omul este printul atotputernic acolo, in patratelul lui, dar in momentul in care iese din el,devine doar umilul cersetor.

Almost 9.But, in my secret life, kinda more...