Pentru ca are cea mai frumoasa voce pe care am auzit-o eu vreodata, prin telefon.As putea adormi ascultandu-l.Dar fiind in retele diferite...e cam aiurea si costa.
Pentru ca isi aminteste de existenta mea atunci cand stie ca eu detin informatiile de care el are nevoie, si mai stie ca eu il cam inteleg cand nu-i e bine.
Pentru ca zice ceva si face altceva.Mai nou, are o alta strategie: zice nu, nu si iar nu, ca in final sa zica da.Doar asa ca sa aiba el senzatia ca nu a dezamagit, ci, din contra, a surprins placut.
Pentru ca m-a mintit.Iar eu nu, niciodata pe el.
Pentru ca m-a certat cand am zis ca e val.Si eu, ca o donsoara de 13 ani jumate ce eram, am zis Taci ma, ca el e mai mare si stie mai bine.Tu, fata, esti blonda si toanta.Si avea dreptate, nu era val. Era ditai tsunami-ul care...si apoi a trecut.
De fapt, daca ma apuc sa citesc din nou ce am scris, imi dau seama ca nu am facut altceva decat sa scriu o scurta si putin cam personala caracterizare a unui barbat. Oarecare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu