Rateurile fac parte din meniu.
Asta apropo de checul lu' mamy.Acum ea zice ca trebuie s-o mai rarim pentru ca deja m-am plictisit , eu zic ca metoda ei s-a maturizat cam tare.Exista comunicare intre noi, sa vedem daca si rezultatele vor fi pe masura.
Si apropo de...oameni. De prea multe ori obtinem ceea ce abia incepusem sa ne dorim si nu apreciem niciodata indeajuns darul primit .Asa suntem noi, oamenii, si nu putem schimba nimic.Alteori, dureaza atat de mult incat avem senzatia ca niciodata nu vom mai primi ceea ce, in mintea noastra, meritam cu prisosinta. Cand, de fapt, noi nu meritam nimic si tot ceea ce primim sunt daruri, aici intra si rateurile care pregatesc terenul pentru marile impliniri. De aceea, rabdarea putem (si trebuie) sa o invatam.
Eu nu sunt o tipa rabdatoare sau calma. Sau poate ca sunt, daca e sa ma compar cu daddy. Dar altfel mereu ma agit si-mi doresc sa-mi calculez fiecare clipa din viitorul apropiat sau indepartat. De curand, mi-am dat seama ca e una dintre cele mai gresite abordari ale vietii pe care le-as putea avea.Ca atunci cand te duci la un bufet suedez smecher si pe masa sunt de toate nebuniile de papici. Iar eu ma duc si iau pe rand supica, fripturica,salatica si-mi zic Lasa, mananca din astea mai intai ca asa-i normal, iar la final iti iei si ceva dulce! Nu! Mie mi-e pofta de prajitura aia cu capsuni si blat din nuca, si de-aia voi lua mai intai. Daca da peste noi vreun cutremur fix atunci cand termin salata si nu mai apuc sa gust din praji? O sa merg in rai (ma rog, asta e viziunea optimista) cu pofta de praji in suflet. Si nu ar fi normal. Acolo au lapte si miere, dar praji cu nuca - greu de crezut!
Si apropo de mine.Nu am crezut niciodata ca va fi el,tipul ala zambaret, de care nu vedeam nicio cale de apropiere, cel care-mi spune in fiecare seara Noapte buna!. Nu stiu daca ar fi putut fi asa, daca nu aparea dupa unele rateuri, care par acum sa fi fost undeva, in alta existenta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu