Got the feeling

Nu-mi plac jumatatile de masura, chiar daca acum beau o cafea pe jumatate cafea. E a doua pe ziua de azi si nu poate fi altfel.
Daca-mi placeau jumatatile, poate acum aveam si eu timp sa mai scriu cate un blog si nu stateam cu atatea carti deschise pe birou, asteptand porumbelul pacii sa vina la mine,sa-mi calmeze teama ca nu voi reusi sa-mpac timpul meu cu timpul care curge pentru toti la fel, sa faca pace intre cheful meu de a lucra pentru licenta, care este inca in stare embrionara, si cheful meu de a simti ca traiesc facand altceva.
Daca-mi placeau jumatatile, nu as fi putut niciodata sa ma simt asa de...gata-sa-l-iau-oricand-in-brate pe Smiley.

Am fost la interviu pentru bursa. Apropo, deja m-am saturat de atata umblat. Dar,astazi,a fost frumos. Dupa o lunga asteptare, am intrat si la psiholog.O tanti cu par alb si lung pana la umeri, prins cu o agrafa chic in lateral, aducand putin cu bunicutele alea adorabile din povestirile copilariei.Si, ca in multe cazuri, discutia ce a urmat nu a facut decat sa imi confirme tot ceea ce deja imi spusese aspectul ei fizic: un om cald, plin de intelepciune, care iti da incredere in tine si in fiecare vis pe care l-ai putut imagina vreodata.Ca o bunicuta care a inteles viata (mi-ar placea sa cred ca toate fac asta dar mi-amintesc de alea din autobuz si stiu ca nu e asa).

 S-a uitat la mine si a zambit ca raspuns la zambetul meu imens de pe fata. De altfel, un zambet sincer, intrucat pe oamenii care-mi vor placea, obisnuiesc sa ii simt dinainte si sa le zambesc intuitiv. Mi-a dat un pix si un creion si m-a pus sa-mi scriu numele, sa mazgalesc ceva si sa scriu primul cuvant care-mi vine in minte. Eu nu am chiar mazgalit si nu din cauza unui act de rebeliune, deloc carateristic mie, ci pentru ca am senzatia ca orice as incerca eu, prin mana mea, sa transform intr-un act artistic, e sortit esecului. Deci,e mazgalitura. Am zis ca nu e cazul sa ma obosesc sa schitez niste tunete.

Am vorbit noi ce-am vorbit si cand sa-mi puna nota, se opreste pentru o clipa, se uita fix la mine si-mi zice: Ma ingrijoreaza ce ai desenat tu acolo. Eu am intrebat, fireste, de ce (timp in care prin minte imi treceau tot felul de tunete gandindu-ma la nota, caci, na, traim intr-o societata bazata pe competitie,nu?).Ea: Pentru ca imi spune multe.Uita-te si la tine cum esti imbracata!Esti toata numai emotie. Aici eu deja imi pierdusem atat cuvintele, cat si orice alte arme si-mi veneau prin cap numai chestii de genul Ok, gata, preda-te.Ma pierd cand cineva reuseste sa ma citeasca atat de repede si bine.Ca si Smiley, dar la el parca nu a durat chiar 5 minute.

Am inceput sa-mi pledez cauza cat mai sincer si convingator, si banuiesc ca am reusit daca am primit punctaj maxim in final.I-am zis ca-mi mai spusese un doctor lucrurile astea despre mine, caci pana atunci nu eram constienta ca sunt chiar asa.Apoi, a inceput si mami sa imi tot zica, in incercarea de a-mi echilibra momentele de alunecare.Si mi-a raspuns : Dar nu am zis ca nu poti fi indepedenta, e clar ca esti.Insa...
La plecare i-am zis Stiti ca prietenea mea cea mai buna e viitoare psiholoaga? A zambit frumos si a parut sa-i faca placere sa auda asta.Asa ca am iesit si mai zambitoare de acolo.


Si ne-am dus de ne-am luat shaorma. Asa, ca sa devina traditia noastra.