S-a stins lumina. Nu am stins-o eu. Caut o raza de luna si nici ca mai zaresc. Unde ma uit acum?
Aud sunetul respiratiei si citesc agitatia-n el. Nu e respiratia mea, eu stiu sa mint mai bine.
Si-atunci vad ochii. Lui. De ce ma sageteaza asa?! Stie ca sunt eu?! Stie, pare sa ma priveasca dintotdeauna cu ochii aia intunecati si plini de lumina. Ochi ce-mi zambesc. Am asteptat o viata zambetul asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu