...iar dacă te simţi chiar în ultimul hal de ai impresia că nici vise nu mai are rost să porţi cu tine, fă-ţi un vin fiert, într-o seară de toamnă-iarnă. Fă-ţi-l tu, cu mânuţele tale, pentru că aşa vei împuşca doi iepuri deodată (nu c-aş susţine în vreun fel asasinarea fără drept de apel a bietelor animale, dar aşa-i expresia asta, fir-ar ea să fie!): în primul rând, te bucuri de vinul făcut exact aşa cum ştii tu că-ţi gâdilă mai frumos şi mai intens papilele gustative, în al doilea rând, te trezeşti deodată copleşit de un sentiment de mulţumire gen Ulala, sunt mai şmecherie decât credeam!
Urmarea firească a acestei stări, cât şi a paharelor, pardon, a pahărelului de vin, este şi o doză neaşteptată de optimism:
Păi, dacă eu pot face un vin fiert atât de bun, de ce nu aş putea face şi altele? De ce nu aş putea să mă apuc mâine să gătesc o supă cremă de legume (şi cu crutoane)? De ce nu aş putea să iau interviul ăla pentru jobul pe care mi l-am dorit? De ce nu aş putea să fac revelionul în Barcelona? De ce nu aş putea să fiu iubită? Cred că aş putea. Nu poate fi mai greu decât preparatul unui vin fiert.
Nu, nu ai nevoie de nicio oglindă, cred cu certitudine că ăla mic şi creţ de pe chipul tău este zâmbet. Şi ia uite-te la el cum creşte! A zis cineva că nu mai ai vise?
(Bănuiesc că este de lepădat, în acest context, relevanţa faptului că cea care prepară vinul, de fapt, este vară-ta, tu doar priveşti şi baţi câmpii în timp ce ea munceşte. Da, şi eu am zis nu e de menţionat, un gărgăune de pe conştiinţă m-a forţat.)
Beyonce - Dreaming
P.S. Mulţumesc sursei de inspiraţie, prezentă în staţia de metrou de la Universitate, acum două seri, printr-un grup de tineri voluntari care afişau astfel de mesaje. Mulţumesc şi vă apreciez.
(Sursă foto)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu