Când ai un vis...

When it's all said and done

My once in a lifetime will be back again.

  Acum puţin timp, plimbându-mă prin oraşul cu floare de tei, am întâlnit o cunoştinţă (după cum se poate observa şi în majoritatea postărilor anterioare, nu îmi place să dau nume..nume reale, vreau să zic). Nu am discutat prea mult şi nici prea filosofic dar mi-am putut de seama că este un om împlinit, din anumite puncte de vedere. Şi i-am spus cu sinceritate si fără a mă aştepta să primesc mai mult de un zâmbet drept răspuns (pupicul îl primisem deja):

  -Uau, chiar mă bucur pentru tine. Te afli într-un punct frumos al drumului vieţii tale.( nu, nu m-am exprimat chiar aşa, dar cam aceasta a fost esenţa)


  -Să ştii că chiar aşa este. Dar ştii care e secretul? a replicat cu ochii migdalati scânteindu-i.

  Răspunsul meu a fost o faţă destul de expresivă de toantă nedumerită, dar totuşi îndeajuns de demnă încât să nu întrebe care-i?, care-i?.

  - Secretul este să nu te abaţi de la visul tău. Orice ar fi, oriunde te-ai lăsa dusă de viaţă, nu îţi abandona visul nicio clipă. Virează la stânga, apoi iar înainte, apoi virează la dreapta, dar nu uita care este adevăratul tău drum. Lasă şi tu firimituri, aşa cum nu degeaba ne-au învăţat Hansel şi Gretel, dar nu pentru a te întoarce, ci pentru a-ţi găsi împlinirea visului, pe care încă nu ai aflat-o. Dar ţi se va revela, zi de zi, poate săptămână de săptămână, poate un pas pe an. Nu renunţa.

  Uitasem de întâmplare până zilele trecute când mă scăldam (copyright: V mic) în apa fierbinte şi mă simţeam dezamăgită şi fără chef să continuu. Iar mintea mea intrase într-o stare de căutare neîncetată de bile: fie ele albe, fie ele negre. Şi negre, să fim serioşi, întotdeauna sunt uşor de găsit, la tot pasul. Dar bile albe...bine albe greu îţi oferă cineva, iar în timpul unei astfel de căutări, ele parcă se ascund şi mai bine în străfundurile minţii şi nu mai vor să iasă.

  Până la urmă, tot ceea ce se poate pierde într-o astfel de cursă este o bucată din suflet. Dar nici aia nu se pierde, ci doar se transformă. În bucata aia, şi strict în aia, nu vor mai pătrunde visele cu uşurinţă. Va sta mai izolată, îşi va fereca încuietorile, va intra într-o stare asemănătoare hibernării refuzând să se mai expună oricărei emoţii şi se va vindeca. Va purta mereu o cicatrice dar asta o va face diferită. Iar după un timp, un alt vis tot îşi va mai face loc acolo.