De-aia e faina viata.Pentru ca tot ceea ce iti doresti,se implineste la un moment dat.
De-aia e trista viata.Pentru ca deseori acest lucru se intampla prea tarziu.
Se spune ca oamenii destepti invata si din greselile celorlalti,neasteptand sa le mai faca si ei insisi.Cica n-ar fi timp sa facem fiecare dintre noi toate greselile posibile,si cu atat mai putin sa le repetam .
Acum am sentimentul ca cineva,situat in imediata apropiere a sufletului meu(caci daca n-ar fi,nu s-ar mai povesti), greseste.Si am mai simtit asta candva,nu o data.Si am vazut si regretele aproape perfect pictate in ochii sinceri de apoi.Dar era atat de tarziu...atat de...incat nici nu mai contau.Cand s-a inchis lacatul cutiei,s-a aruncat si cheia.
Nu e vina noastra ca facem lucrurile astea.Asa e sa fie.Daca momentul nu ne apartine,de fapt niciodata niciun fel de timp nu ne apartine,doar ca uneori momentul ne vrea.Si atunci ne supunem fara sa ne dam seama.Alteori,ne supunem dupa o batalie.Obositoare si tampita,cu morile de vant.Dar in esecul nostru,reusim sa ne simtim invingatori...pentru ca am luptat.A lupta inseamna a trai,nu?
Nu vreau sa-mi mai pese catusi de putin.Si pentru mine nu vreau-ul asta care,din pacate pentru toate emotiile aproape perfecte din zilele astea si alea,face deja jumatate din treaba.Restul e detasare.Ce stupid suna!Mai ales din perspectiva fetei care sta acum la acelasi birou la care acum aproape...ceva timp,statea altcineva si-i zambea,la care mai tarziu a stat o ea trista,apoi una furioasa,apoi una absenta si acum...una aproape nepasatoare.
Dupa ce plec,o sa stai sa te gandesti la tot ce a fost,nu?
Si-am obosit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu