Bonsoir,mademoiselle!Ca va bien?
Tres bien,neamule.Tocmai m-a intrebat un nenica,cu un zambet de adolescent tamp,si cu vreo cativa ani mai mult decat tata,ce fac.
Mereu mi-au trezit un sentiment de compasiune,mila acesti nenici...banuiesc ca este ingrozitor sa ajungi intr-un stadiu al existentei tale si sa ravnesti permanent la altul,trecut de mult.Dar na,tre' sa aiba si unele dintre semenele mele pe cineva care sa le plimbe prin boutique-urile de pe Champs-Elysees.
Pf,ce mi-am amintit.Avand la mine cativa banuti si toate trasaturile unei copile toante, pe atunci pe cand am fost in Paris la promenada pe binecunoscutul bulevard,mi-am luat o pereche de Nike-uri.De multe ori de atunci am incercat sa imi amintesc ce uragan de idiotenie a putut sa aiba loc in mintea mea de am putut sa aleg sa-mi cheltuiesc banii pe asta.Erau o tona de magazine fistichii si cochete,pentru doamne,domnisoare si domnite,iar eu am intrat in cel mai nefeminin dintre toate si mi-am lasat la petite fortune acolo.Iar apoi in Disneyland am stat si ...am privit.Dar eu aveam incaltarile mele sport!
Ca sa vezi unde m-a dus cu gandul nenica ala de pe Victoriei:-)
Richard Clayderman - Ce Soir, Je'taime Mon Amour
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu