Nu stiu care este explicatia.Ori sunt eu depresivo-apatico-imposibilo-plangacioasa in sesiune, ori situatia chiar e scapata de sub control(-ul meu).Altfel, cum e posibil sa incepi saptamana cu o asemenea stare de dat cu capu' de pereti?!
Sa ne calmam.
Aseara tarziu,alintata a avut o revelatie.Exista o enigma.O vom intitula Enigma lui Qi , desi ea a sugerat sa fie Enigma Alinei, i-am spus ca nu e cazul pentru ca pur si simplu nu imi apartine, eu doar incerc sa o deslusesc. Desi stim amandoua ca nu voi avea sorti de izbanda, ea ma ajuta de fiecare data si acolo unde nu-mi pica mie nicio fisa, sigur, sigur ii pica ei ceva.
Problema este ca se vede ca niciuna dintre noi nu are o gandire asa logico-matematica pentru ca nu ne prea ies ecuatiile si tindem sa transformam totul in abstract.In loc sa ne dea x-ul un numar real, noua ne iese o poezie sau, mai rau, un ditai eseul.Nu e bine.
Atunci iau decizia Suna un prieten. Si ea zice: Hei,hei,nu ala! Alt prieten chiar nu poti suna?
Aa, ba da, pot...gandind dar sigur o sa imi dea un raspuns gresit!
To be continued.
Hehe...acelasi citat il am si eu postat mai demult ;))
RăspundețiȘtergere