Nu-i asa ca exista pe lumea asta oameni care au o bucata de nemurire mai mare in ei,decat noi toti ceilalti?
Eu asa cred.Si ma gandesc la zuza cand zic asta.Cand ii aud vocea la telefon, ceea ce se intampla foarte rar pentru ca...ma rog, aici nu ne asemanam deloc desi suntem prietene de o mica vesnicie, parca ma ridica.La fel si chica bomb (ce sa iti fac,de acum ti-e scris pe frunte numele asta! Totusi,am o vaga senzatia ca nu-ti displace...).Si stiu ce le face sa fie asa.Sinceritatea.Cand ma iau cu Te-ai mai trezit din prostie?, nu mai am nici timp sa ma supar, nici sa mint, ma ia rasul pe dinainte.
Cred ca asta este un dar: sa il poti face pe cel de langa tine sa uite ca life's a bitch, sa faca haz de necaz, sa rada din suflet atunci cand credea ca nu mai poate. Iar un dar si mai pretios este acela de a avea aproape astfel de oameni care-ti cunosc sufletul indeajuns de bine incat sa te mangaie exact acolo unde doare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu