And I gave up forever to touch you...
Incep sa cred si eu in vorba aia cu sutul in fund = un pas inainte.
Intotdeauna ceea ce, la prima vedere, pare o infrangere dura se transforma, ca prin minune, in dimineata de dupa, intr-o noua provocare. Provocarea de a intelege ca nu ai ce sa intelegi, provocarea de a te reintegra printre pamantenii pe care ai zis tu ca poti sa-i abandonezi pentru mult timp, provocarea de a vedea pamantul si pe locuitorii sai ca pe adevaratul univers in care iti ai locul pastrat, desi te-ai visat pe-un nor. Provocarea de a accepta ceea ce nu poti schimba, pentru ca mai tarziu vei vedea ca nici macar nu merita, dar, mai ales, provocarea de a primi cu zambetul pe buze si sufletul deschis tot ceea ce iti ofera viata. Nu ceea ce iti dau oamenii, ci ceea ce iti da viata. Ea te invata, oamenii incearca doar sa-ti fure asta.
Am citit o povestioara minunata despre doua inimi. Una tanara si impecabila, una batrana si plina de rani, zgarieturi, cicatrici. Cea tanara nu cunoscuse niciodata iubirea si era fara de urme. Cea batrana, insa, ascundea bogatia vietii pentru ca fiecare urma insemna o iubire, implinita sau nu, insemna puterea omului de a iubi mai presus de dorinta de a primi inapoi. Desi inima nu mai era intreaga, iar golurile o urateau, frumusetea sa interioara era data de fiecare amintire in parte, de forta de o lua de la capat, de a-si pansa rana si a merge mai departe cu speranta.
Cica eu ma hranesc cu provocari. Dar acum, nu stiu de ce, nu resimt eventimentele din ultimul timp precum o provocare. E numai o repetitie, dar una de dupa premiera, menita sa ii tina pe actori in priza. Da, asta se intampla.
Incepusem blogul ascultand o melodie si regasindu-ma in ale sale acorduri. Renunt, e fara rost. In schimb, voi posta aici, fara nicio legatura cu vorbele de mai sus...sau poate ca da, au o legatura cu premiera, premiera de mai demult.
P.S.1 Multumesc, Mino, pentru povestioara...te iubesc si astept plimbarea aia.
P.S.2 Multumesc, tie (m-am gandit mult la un pseudonim si nu gasesc niciunul potrivit) pentru melodia asta, pentru niste raspunsuri dintr-o vreme uitata...te iubesc si te pastrez in inima mea, deja destul de sifonata.
si eu te iubesc, leoaica mea luptatoare cu o inima mare si plina de cicatrici (dar asta am invatat ca e bine, nu?):*
RăspundețiȘtergere