Pledoarie pentru RLD

If you have the ability to love, love yourself first... 

Astazi, ma uitam la Sonor si o ascultam cum imi povesteste despre noul ei iubit. Nu cred ca am cunoscut femeie mai frumoasa si mai nefericita decat ea. Are de toate, tot ce putea sa ii dea natura nu a ezitat sa ii dea (poate la inaltime a fost mai zgarcita), minte, talent...si este mai nefericita decat noi toate la un loc. Mi-a placut, si nu mi-a placut, sa vad cat entuziasm i-a trezit un barbat. Cu care a petrecut o noapte intreaga!...pe net.

Ma gandeam...toti prietenii mei, cu foarte mici exceptii, sunt implicati in RLD. Da, relatii la distanta, m-a invatat si pe mine termenul o veterana a acestui tip de abordare sentimentala. Fiecare dintre noi, cand auzim vorbindu-se despre asta, strambam din nas si spunem cu voce tare, sau in tacerea gandurilor: Nu, eu nu cred in asa ceva, nu ma voi baga niciodata in asa ceva.

De ceva timp, aud ( si am ajuns chiar sa spun, la randul meu, celorlalti) aproape zilnic: Orice ar fi, nu te implica sufleteste! Desi, daca e sa ma iau eu pe mine la intrebari, nu cred in cuvintele astea, asa cum nu cred nici in eficacitatea aplicarii lor in viata reala. Dar poate nu toti sunt asa tonti ca mine.

It is better to have loved and lost than never to have loved at all.

Da, asta pare sa fie motoul meu. Si sunt convinsa ca fiecare dintre prietenii mei, pe care i-am pomenit la inceputul blogului, imi impartasesc opinia. Dar e important de subliniat faptul ca, acum, vorbesc strict despre RLD-urile de dragoste. Dragoste, nu incercare de dragoste. Sunt una dintre naivele acestui secol, care inca mai crede in dragoste mai presus de lucruri pamantesti, mai presus de un spatiu care face ca legatura fizica sa para moarta. Dar cand au uitat oamenii ca dragostea e a spiritului, si apoi a trupului?!

Nu, nu toti am uitat asta. Ma uit in jurul meu si vad oameni fericiti, oameni care, dupa ce aud vocea celui iubit, plang de dor si de bucurie ca-si simt inimile aproape. Altii care stau noptile citind, si recitind, si recitind scrisoarea de la celalalt, primita mai devreme cu o zi. Altii care strabat mari, oceane doar pentru a petrece doua zile de Craciun cu omul iubit. Si ar mai fi. Niciun obstacol nu e prea mare atunci cand crezi. Iar lumea in care imi duc eu zilele este una plina de schimbari, una in care nimic nu este aproape si nimic nu este prea departe, una in care numai credinta in iubire te mai poate salva, te mai poate ridica undeva sus, deasupra a tot ceea ce piere odata ce-l atingi.

Dar, intr-adevar, nimic din toate astea nu se poate infaptui daca nu exista iubire. Iubirea de sine, in primul rand, pentru ca doar astfel poti invata sa il iubesti si pe celalalt, sa il pretuiesti pentru ceea ce este, ceea ce viseaza, ceea ce are nevoie. Cei care nu au invatat sa se iubeasca pe ei, nu invata sa ii iubeasca nici pe ceilalti. Nu au de unde...