La sală în China

Refuz să scriu (şi să vorbesc) despre evenimentele recente din Japonia. Efectiv, refuz. Mă doare, deprimă şi, mai mult decît orice, mi se pare inutil. Să o văd pe colega mea de cameră liniştită este tot ceea ce am nevoie. Şi sunt recunoscătoare pentru că sunt aici, acum...pe cît de agitaţi sunt oamenii aflaţi la celălalt capăt al lumii, pe atît de liniştiţi sunt cei de aici, aflaţi la o...nu la o, ci la două aruncături de băţ.

Despre ce voiam să scriu...aa, da! Despre o nebunie de experienţă recentă de-a mea: mersul la sală.

Întrucât am pătruns, sfioasă ce-i drept, de vreo câteva ori şi prin sălile de fitness de pe plaiurile mioritice, mi-am permis să fac o comparaţie mentală, acum pusă pe hârtie virtuală, în timp ce alergam pe bandă şi ascultam Bambi la IPod. Da, ascultam Bambi, şi ce-i cu asta? Am nevoie de muzică alertă, românească (vreau să înţeleg, să pot fredona şi aşa să uit de efortul fizic-destul de chinuitor, în acest moment) şi am dat de nişte furăciuni, pardon cover-uri, de-ale lor.

Astăzi, mi-am zis că ar fi bine venită o încercare a altei ore pentru executarea exerciţiului fizic şi m-am dus pe la 15:30. Inspirată şi nu prea. În primul rând, m-a cuprins o stare instantanee de entuziasm văzând câte aparate erau libere. M-am dus aproape ţopăind către bandă, aia din zona de mijloc că-mi place cum se vede (adică mă văd) în oglindă şi m-am apucat de treabă. Apoi, să studiez împrejurimile. Constatare: niciun chip occidental, niciun năsuc ieşit în relief, nicio pereche de ochişori mari. Nimic! Ceea ce, în mod evident, m-a transformat pe mine în unica exponată ambulantă din încăpere. Mă rog, m-am obişnuit cu asta, mi-e să nu ajung să sufăr de lipsă a atenţiei, când revin acasă.

Alte aspecte demne de menţionat. Nici măcar unul dintre asiaticii de acolo nu avea şunculiţe, iar jumătate aveau peste 50 de ani. Un pic frustrant, avînd în vedere cunoştinţele mele despre gym-urile româneşti. Dar na, om creşte şi noi mari cândva.

Şi scriind despre asta, mi-am amintit de una dintre discuţiile de fete care au avut loc la petrecerea de 8 martie, de la Dana din cameră. Cum gazda are multe bileţele lipite pe peretele de deasupra patului ei, în toate limbile, coreencele au zărit unul dintre cele scrise în limba lor : Bunga-bunga!

Lili (parcă ea a întrebat): Bunga-bunga 是什么意思？
Hanna: Bunga-bunga 是。。。晚上运动！有时候，早上也可以。

(Rîsete infernale din toate colţurile camerei; nu are rost să traduc pentru că tot amuzamentul stă în exprimarea plastică la care a obligat-o limba chineză)

Eu: 你喜欢这个运动，吗？
Hanna: 有时候喜欢，有时候不喜欢。

(Continuare a rîsetelor pentru încă multe minute...şi mulţumirea de a rămîne în amintirea noastră cu două replici absolut memorabile.)