Aşa, deci. Când am nevoie să vorbesc cu cineva care să ştie să-mi spună mai mult decât că totul va fi bine, nimeni nu e disponibil. Evident că totul va fi bine în final, astă e cursul firesc al lucrurilor. Dar deja ştiu asta, ceea ce am nevoie este puţină căldură-n voce şi...de-un Mojito, cu mult lime, ca să mi se adune ideile.
De când cu noua preocupare, scăpatul de cea mai sâcâitoare dependenţă a mea, cea de picături pentru nas, am nişte nopţi de groază. Fără somn, căci de unde atâta respirat cât să oxigenăm şi creieraşul meu ca să poată adormi, cu totul felul de vise răscolitoare în pauzele de aţipeală (cred că au mi-au trecut prin vise toate cunoştinţele, unele chiar au schimbat şi roluri: ba protagonişti, ba figuranţi) şi cu o trezeală de zile mari, cu faţa la cearşaf.
Dar nu mă las. Nu încă, nu fără să simt că mi-am atins limitele şi nu pot să trec mai departe. Eu am ...multe kg, iar nasul meu doar vreo câteva gr. Trebuie să-l fac.
Pe de altă parte, nu înţeleg de unde, de ce şi pentru ce această explozie de sentimente de compasiune. Le simt venind din multe zări, bombardându-mă. Nu le vreau, nu am nevoie.
Ca să fie clar, deşi am zis-o din prima clipă în care am călcat pe pământul patriei (chiar dinainte să ajung aici), nu am vrut să mă întorc acolo. China este un loc minunat, este poate printre cele mai frumoase din lume şi mă voi întoarce acolo cu multă bucurie mereu, dar atâta timp cât sufletul se încăpăţânează să rămână acasă, toată frumuseţea se rezumă la câteva (sute de) poze şi picuri de cunoaştere. Aş fi complet nerecunoscătoare să spun că anul ăsta nu a fost cel mai bogat din cei 23 ai mei, dar a fost şi printre cele mai grele. Ştiu, nimic deosebit nu se obţine fără efort.
Ceea ce-mi rămâne şi nu-mi va lua nimeni vreodată sunt nişte amintiri pentru care aş da alţi ani din viaţa, şi nişte oameni care-au prins rădăcini în sufletul meu, chiar dacă trăim la lumi distanţă. Şi-mi mai rămâne ceva ce nu credeam că voi avea vreodată: înţelepciunea de a şti că a cheltui banii pe văzut lumea, locuri şi oameni noi mă va face mai fericită şi mai frumoasă decât tone de haine noi, în garderoba personală.
Depeche Mode - Personal Jesus
Nu esti singura care se lupta sa scape de dependenta de picaturi de nas:)) tu macar ai mai multa ambitie decat mine...Baftaaa!;))
RăspundețiȘtergereStiu ca suntem o adevarata comunitate de "iubitori" de picaturi de nas.
RăspundețiȘtergereCand te hotarasti sa te lasi, sa iti spun reteta mea. Inca ma lupt, nu stiu ce va iesi, dar sper ca bine :)