Am mai zis-o si o voi zice in continuare: eu nu sunt setata pentru a invata intens, in luna septembrie! E ceva din natura mea care imi spune ca ceea ce incerc sa fac contrazice insemnarile de la nasterea mea. Si o face zadarnic caci ceea ce s-a scris, in acea minunata zi de acum 22 ani si 26 de zile, nu se poate schimba. Si pace!
Dar ca sa nu zica nimeni ca nu incerc, m-am asezat frumusel in pat (ah, sunt adorabile asternuturile mele de pat pe care am dat nu mai putin de 100 de kuai dar care merita fiecare banut!), am luat cartea de citire intensiva, stiloul meu care mi-a tinut de cald la fiecare examen din facultate, dictionarul si niste foi. Si am inceput sa citesc, si mi-am dat seama cat de multe caractere sunt (si inutile) de invatat, cat de apatica este pana si cartea, ca vom avea 3 examene pe saptamana numai la aceasta minunata materie (si daca strangem 15 :-), vom primi un cadou din partea lui laoshi. Ihaa)
Din seria ce-mi place sa ma leg la cap fara sa ma doara, acesta este doar episodul al treilea. Vor urma multe, multe, multe...
In alta ordine de idei, nu stim cum sa facem sa ajungem la Shanghai pana se inchide expozitia (a auzit Dana ca va canta Alizee pe acolo si atunci s-a terminat toata smecheria!). Drumul este cam cat bursa noastra pe o luna...hm, convenabil, as zice. Apoi ne hranim cu amintirea.
Se apropie Craciunul. Nu, stiu ca nu mai e tocmai putin timp pana atunci dar intrucat este singurul eveniment major care se apropie, lumea deja vorbeste despre asta. Unele camere din camin chiar mai au inca, de anul trecut, ghirlande la usi. Si desi pentru cetatenii acestei tari Craciunul nu inseamna nimic mai mult decat un Valentine's Day, se aliniaza si ei cu bucurie trendului occidental.
P.S. Iubesc Smiley...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu