Tired

In sfarsit acasa. Ei, acasa. Asta este una dintre minciunile pe care fiecare dintre noi ( in speta, cei de aici) ni le aplicam in fiecare zi, chiar de mai multe ori pe zi.
Unde mergi?
Acasa, sa iau bani. Acasa, sa-mi iau pastila. Acasa sa ma culc.

Din comoditate sau nu. Cert este ca imi amintesc greu cum se spune la camin in spaniola, chiar si-n engleza. Si parca e reconfortant pentru mintea mea obosita, sa ma aud spunand ca merg acasa. Suna bine, iar mintea e un organ dresabil fonic.

Am avut cea mai obositoare zi de cand sunt aici. De cand am ajuns in tarisoara asta, caut si intreb cu disperare de o cartela de telefon. Se pare ca, desi in Shanghai si in partea de sud e posibil, aici nu poti sa ai cartela prepay pentru afara. De ce? Uite, de-aia! Aa, ca sa o citez pe singura chinezoaica dintr-un milion de chinezi care stie trei boabe de engleza: Because that' s the system. Iar atunci cand, in sfarsit, am reusit sa ma hotarasc sa fac abonament ( destul de scump!) la China Mobile (asa fain suna si-s niste...), am avut o revelatie: ma chinui degeaba.
Sau cum ar spune Dana: Trebuia sa te astepti la unele lucruri din astea. Poate. Dar eu nu-s asa, mie nu-mi plac jumatatile de masura.

Mi-a dat matusa-mea un sfat: fii cu toata fiinta ta (ganduri, vointa, fapte) ACOLO!

Nu as putea niciodata sa fac asta dar nici nu mai vreau sa ma intristez pentru tot ceea ce nu pot schimba, tot ceea ce nu mai sta in puterea mea. Sau, iar, cum ar spune Dana: tu chiar nu vezi ca faci tot ceea ce este omeneste posibil?! Eu nu vad...mai rau e ca nici altii...
Pf, hai hopa sus ca iar te-ai intristat. Scutura-te si mergi la etajul 3, spala hainele si tine-o de vorba pe mongoleza ( am uitat sa zic ca am in grupa o chica buena, cum am convenit cu spaniolii, care se pare ca e mare vedeta in spatiul asiatic:) ).
Au, ce frig s-a facut...