Am mai vorbit eu despre placerea de a asculta radioul, mai ales in momentele de singuratate. Dar, atunci, nu cunoasteam nimic din sentimentele adevarate pe care le poate trezi radioul. Sa te trezesti intr-o camera racoroasa, mai racoroasa decat ti-ai dori, sa te simti aproape palmuit de peisajul de afara, intunecat, amortit de-o ploaie nestavilita si incapatanata, si respingator prin alternativele limitate pe care ti le impune pentru ziua ce tocmai a inceput.
Chiar si asa, ideea de a ramane in pat unde inca e cald si se mai resimte caldura noptii care ascundea cu grija prea-trambitata venire a toamnei, nu ma atrage. E ca si cum as reincalzi ciorba. Nu mai e la fel (dar totusi, in diminetile de sambata, parca ar mai merge niste minutele de cascat si frecat la ochi...). Asa ca ma ridic si hotarasc sa ma bucur de unica placere mai mare decat aceea de a lenevi in pat: savuratul cafelei. Banuiesc ca pana ajung acasa, o sa ma atasez atat de tare de aceasta bunatate de cafea solubila incat o sa ajung sa cred despre ea ca e chiar cafea.
Ajung in sfarsit la laptop. Si-l deschid. Si deschip si winamp-ul cu speranta, deseori naiva, ca voi reusi sa aud viata, sa prind radio. Si nu merge. Si mai incerc de cateva ori. Conform legii lui Murphy, incercarea cea norocoasa este chiar ultima. Merge Magic-ul!
E greu de imaginat ce deliciu este pentru mine acest radio si faptul ca il pot asculta. Oricum, in caz ca reusesc sa prind, nu o pot face decat dimineata atunci cand internetul este mai putin aglomerat de navigatorii straini, ca si mine, care ard de dorul unei farami de identitate proprie si navigheaza, intr-un fel sau altul, spre taramurile de apartenenta. Oricat de frumos, evoluat, cald si prietenos ar fi un loc din aceasta lume, locul ala nenorocit, mai putin cald sau evoluat, singurul pe care il poti numi acasa, va fi intotdeauna cel care iti va face inima sa bata altfel. Limba aia, despre care toti strainii zic ca e ceva rusa, nimeni in afara de tine nu stie ca e o limba latina, ca si limbila alea care suna atat de frumos, franceza si spaniola, tot ea este aceea care iti va rasuna in suflet drept cea mai faina melodie, singura pe care o intelegi pe deplin, singura pe care o poti fredona fara ezitare.
Nu am sa opresc radioul, il las sa mearga pana nu va mai merge...astazi nu ma grabesc nicaieri (iar acum tocmai canta o melodie a lui 3rei Sud Est)...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu