Urat anotimp. De departe cel mai urat dintre toate.
Daca mi-ar fi spus cineva acum cateva luni ca eu nu voi mai folosi telefonul mobil, i-as fi zis sa ma caute in alta parte. Nu pot sa spun ca imi e total nefolositor...dar avand in vedere ca un apel acasa ma costa cat o masa de pranz, deseori il uit pe noptiera. E folositor, sa nu mint. Are o super alarma. Face: E ora 6 si 50 de minute. E timpul sa te trezesti! Cum sa nu-l iubesti?!
Acum scriu aici pentru ca tocmai am inteles ca telefonul e si mai nefolositor decat credeam. Cand, in sfarsit, ma decid sa sun la cineva acasa, nu-mi raspunde. Nu mereu e asa, totusi. Din 10 apeluri, la 3 primesc raspuns (cu conditia ca si mami sa fie inclusa in aceste apeluri ).
Si am mai inteles ca simt nevoia sa vorbesc cu cineva drag si chiar nu am cu cine. Singuratatea, cu siguranta, se afla in topul meu personal de cosmaruri sau metode de tortura. Ca si caligrafia. Ca si gandul ca n-as mai simti vreodata imbratisarea aia calda.
E greu acum la inceput..dar poate o sa fie mai bine.Important este ca ai ajuns unde ti'ai dorit nu?:D
RăspundețiȘtergereNu inca...mai am pana sa ajung unde imi doresc!:)
RăspundețiȘtergere