Nilu, Nilu...

Note. I feel like translating this blog because I hate the translation Google makes. So, only this time and only for her, here I go.

 
I don’t remember days, I remember moments.

Atunci când am pătruns pe teritoriul asiatic, nu am făcut-o cu inima deschisă către oameni. De când am început să visez la aventura asta, am făcut-o „în două”, cu V.mic, iar momentul în care realitatea de a rămâne singură „în două” m-a lovit, a reprezentat şi momentul în care mi-am zis: un an eu cu mine nu poate fi aşa de rău, poate, în fond, tocmai de asta aveam nevoie. Şi am închis uşa, tras zăvorul, încuiat cu cheia, aruncat cheia pe la fundul geamantanului şi...la drum! Am luat la mine şi vorbele mamei, vaccin anti-răni sufleteşti: Alina, tu nu eşti uşor de iubit; doar cine te cunoaşte, te iubeşte. Iar aceia toţi sunt nişte oameni cu totul speciali, doar priveşte în jurul tău! Şi nu aştepta asta de la cei pe care-i vei întâlni acolo...

<< When I first stepped on Asian ground, I didn’t do it open-heartedly to the people surrounding me. Ever since I’ve started dreaming of this adventure, I’ve been sharing it with V.mic. The moment when I was faced with the crude reality of sharing the dream with…myself represented that enlightening piece of time when I whispered to myself: spending an year in the company of me, myself and I can’t be that bad; in the end, I might find out that this is exactly what my heart needs. So, decision made.  I only had to close the door, pull the bolt, lock with the key, throw the key at the bottom of the suitcase and ... go! I did not forget to take with me, in my pocket, my mum’s words, vaccine anti-soul injury: Alina, you’re not  someone easy to love; only those  who know you, love you. And those are really, really special people, you know,  just take a look around you! And do not expect that from the people you will meet there... >>

Dar surpriză! Nici nu am ajuns bine în noua camera că primesc un mail. Cicea. Printre altele, mi-a scris aşa: hotărăşte-te în inima ta " to make the most out of your time there". Fii cu toată fiinţa ta (gânduri, voinţă, fapte) acolo! Cine ştie dacă, la sfârşit, nu vei rămâne cu prieteni pe viaţă? Efectul acestui mail? Dat peste cap toate gândurile pe care le pusesem în bagaj.

<< But surprise, surprise! As I was unpacking my things and getting used to my new room, I got an e-mail. Cicea. Among other  things, that’s what she wrote to me: make the decision in your heart to make the most out of your time there. Be there with all your heart, thoughts, will and deeds! Who knows, maybe  in the end, you will realize you have friends for life. The effect of this e-mail was quite catastrophic for me, myself and I:  messed  up all my luggage. >>

Şi-aşa am dat nas în nas cu ea. O iubesc pe fata asta. O iubesc pentru că, prin ochii ei plini de mister musulman, reuşesc să mă văd pe mine. În sclipirea aia brună înţeleg că miile de km care ne despart, poate nu acum, dar în trecut, şi în viitor, nu sunt doar fizici, ci şi spirituali. Continente diferite, înălţimi diferite, vieţi şi istorii diferite, vise diferite, credinţe diferite. Asta ne apropie. Depărtarea, de orice fel, nu este făcută doar ca să despartă; uneori, poate apropia atât de mult.
 

<< And then I met her. And now I love her. I do, because through her full of  mystery Muslim eyes, I see myself. That brown glitter helps me understand that thousands of kilometres that separate us, not now, but in the past, and in the future, are not only physical, but also spiritual. Different continents, different heights, different lives and histories, different dreams and  beliefs. This is what brings us even closer. Remoteness, of any kind, is not only meant to separate; sometimes, it can draw two hearts nearer. >>

Ochii ei mi-s oglindă. Iar ai mei îi sunt ca un drum plini de lumini către suflet. Sufletul meu.

<< Her eyes are my mirror. Mine are her road, enlightened road to the soul. My soul. >>

Malina, today, your eyes are telling me something...

Şi, da, aşa imi spune: Malina. Probabil că este în topul 3 al celor mai frumoase apelative pe care mi le-a găsit cineva, vreodată. De ce? Înseamnă zmeură, în rusă. Şi atunci când o întreabă cineva de ce îmi spune aşa, răspunde, cu inocenţa caracteristică şi tonul degajat, uneori chiar intrigată de faptul că ceilalţi nu observă ceea ce pentru ea este atât de evident: Because she's just like a raspberry, pink and sweet. 

<< Yeah, that’s how she calls me: Malina. It’s probably one of my personal top 3 dearest names ever I got from dearest people. Why? It means raspberry, in Russian. Each time someone asks her why she is calling me like that, she answers, wearing her natural innocence and  in a happy-go-lucky tone, sometimes really intrigued by the fact that others don’t notice what is so obvious: Because she's just like a raspberry, pink and sweet. >>

N: Malina, in the mood for some orgasmic strawberries?

A: I am not at home, sorry...

Iar seara, când m-am întors în cameră, ghici ce am găsit pe noptieră, aşezate cu grijă...

<< And, at night, when I got home, guess what was carefully arranged on my bedside table…>>

Cum se uită la mine, cu milă şi compasiune, de fiecare dată când suntem la masă şi îi spun: Lili, este atât de iute! Şi apoi ia şi ea să guste de la mine şi zâmbeşte. Nu ţi se pare iute, nu-i aşa? Şi continuă să zâmbească.
Sau momentele în care îi spun că am nevoie de o părere. Ador faptul că nu trebuie să mai precizez: sincer! Nu, şi de-asta o iubesc, pentru că-i preţuiesc până la sfârşitul lumii şi înapoi sinceritatea plină de gingăşie. Şi ii scriu jumătate de pagină şi o rog să îmi spună ceea ce crede. Iar ea-mi răspunde în trei pagini. Şi, întotdeauna, încheie cu o inimioară.

<< The way she is watching me, the pity and compassion I can read on her face whenever we’re eating and I start whining : Lili, it’s so spicy! And she tastes it and smiles. You don’t think it’s too spicy, do you? And she keeps smiling.  Or all the times when I tell her that I need a piece of advice. I simply adore it not having to add: please, be honest with me! No, I never have to do that, and this is why I love her and cherish her whole-heartedness, her candidness forever. And put whole parts of my soul on half a page of my notebook and ask her to tell me what she thinks. And she gives a three-page long answer. And, in the end, she always draws a heart, a full one. >>

Know sth, Malina? You'll be happy! Very happy! I already know it, I can feel it!

Look in the mirror in McDonald’s and you’ll see the most beautiful girl in the world.

Aşa-mi spune. Şi nu ştiu prin ce puteri, căci o cunosc de doar câteva luni, dar vede înăuntrul meu.
Privind-o, mă întreb cum de este loc pe pământ pentru două fete atât de diferite şi cred că, acum, înţeleg de ce a apărut în viaţa mea. Să-mi arate că lumea este mare, plină şi merită descoperită. Lumea ei e reţinută, pură, profundă şi înţeleaptă. Lumea mea e liberă, dezinhibată, extravagantă, nerăbdătoare. 

<< That’s what she keeps telling me when I’m blue. I don’t even know how she sees my inside colour, we know each other for only some months. Watching her, I can’t help wondering how it is possible that two girls, who are so not alike, meet and be friends. I suppose she is meant to show me the immensity of our world, its complexity and worth discovering twist. Her world is reserved, pure, profound and wise. My world is free, uninhibited, extravagant, impatient. >>

I love Malina and sweet potato!

De final...într-o lume plină de oameni cărora soarele le-a ars sufletul, în loc să îl încălzească, al tău străluceşte fierbinte.  Mulţumesc pentru că, cunoscându-te pe tine, mă simt eu însămi binecuvântată.

<< To conclude...in a world full of people whose soul is no longer warmed by sun, but already burnt, yours is glowin. Thank you. Having met you, I myself feel blessed. >>

Blonde kakashka loves you.