Sfârşit de mai chinezesc

 But what minutes!  Count them by sensation, and not by calendars, and each moment is a day.

M-am hotărât să mai scriu pentru că mi-e frică. De uitare.

Ne apropiem de final. Despărţirea nu doare atât de tare pe cât doare să simţi, să trăieşti, să nu poţi opri începutul finalului. Să te aşezi în mijlocul drumului şi să încerci să încetineşti morile de vânt. Să le rogi să stea în loc pentru câteva clipe, să le implori...nu eşti încă plin de toate cele care te înconjoară.

Am mai zis-o şi-o mai spun: timpul este cel mai bun prieten şi cel mai mare duşman din viaţa asta. Depinde numai de noi cum vrem să ni-l avem, el e maleabil. 

Aleg să-mi fii prieten! În calitatea asta, pot să-ţi cer o favoare? Una mică. Ştiu că nu vei sta în loc pentru mine (nu au făcut-o nici alţii), dar poţi în schimb să mă înveţi cum să fac să păstrez aceste ultime luni pe care le-am trăit, undeva, înăuntrul meu, şi să le fac să curgă ca nisipul din clepsidră, cetinel, cetinel, toată viaţa mea? Să fie aşa ca o muzică ambientală, un fundal care să mă ajute, să mă înveţe să trec mai uşor peste toate, să-mi şoptească în fiecare dimineaţă cine sunt şi cât de mult valorez, să mă care prin toată lumea să-mi văd sufletele devenite atât de dragi...

Mi-e teamă. Am ajuns să vorbim între noi, în fiecare zi, despre asta. Să ne înfiorăm în faţa ta, prietene, şi a nepăsării tale, să ne oglindim unii în ochii celorlalţi lacrimile aduse de gîndul la tine, să ne strângem în braţe tare, tare şi să ne spunem că ăsta nu e finalul, că tot tu vei fi cel care, cândva curând (când? numai tu ştii) ne vei strânge din nou laolaltă. Vom sta iar în jurul mesei neîncăpătoare, o vom privi pe Alba cum pregăteşte entuziasmată bunătăţi cum doar ea ştie să facă, o vom asculta pe cealaltă Alba cum povesteşte despre mingbai laoshi şi vom râde aşa cum doar ea ştie să ne facă; Raul ne va pune la curent cu ultimele noutăţi din lumea filmului asiatic şi ne va apuca pofta să mergem la cinema (sau la prima tărăbuţă cu filme piratate) iar Tamara îl va completa cu ultimele apariţii occidentale. Alba cu părul de abanos îi va face manichiură franţuzească Nilushkai, timp în care Nilu ne va prezenta ultimele cunoştinţe căpătate, în limba spaniolă. De la...cine altul? Carlitos. El va fi primul care va gusta din toate bunătăţile de pe masă şi va spune, lingându-şi buzele: Muy, pero muy bueno!. Dana va lua aparatul, îl va aşeza pe televizor şi va face o poză cu noi toţi. Şi aşa vom rămâne mereu.

Batem palma, prietene?