Astă-seară am chef să ies în lume. Mă gândesc să mă aranjez mai cu atenţie decât de obicei, chiar am chef. Să iau rochiţa aia un pic mai decoltată şi pe dedesubt sutienul cu dantelă şi push-up, să las părul pe spate, tocurile alea care-mi fac fundu’ mişto şi...da, am chef să beau ceva cu fetele înainte.
După câteva Cuba Libre, eu aş zice că doar două dar barmanul zicea ceva că nu mai ştiu să număr, m-am băgat la câteva dansuri. Aşa, lejer. De-aia-mi plac serile cu fetele, pot să râd şi să dansez şi să mă prostesc şi să spun tot ce-mi trece prin cap, şi la final nu o să mă judece nimeni. A, şi mai pot să flirtez cu tipul de la bar. Mamă, ce bun mai e.
Dar ce caută el aici? Şi ea? De ce naiba îl strânge aşa în braţe? De ce o sărută atâta, nu mă vede că-s aici? Ştiu că nu are de ce să îmi dea explicaţii, nu că ar fi făcut-o vreodată, dar ieri zorile l-au prins în patul meu dublu. Şi masa de prânz comandată la McDonald’s de alaltăieri, şi nopţile răcite de aerul condiţionat din weekend-ul trecut.
Dar eu ştiu doar. Eu sunt aventura lui, el a fost cândva aventura mea, nu am habar când a încetat să mai fie. Chiar nu m-a anunţat nimeni. Rău, rău, foarte rău. Uite cum o atinge! Şi ea nici nu-şi imaginează că eu ştiu de zece de ori mai bine decât ştie ea cât de bine face atingerea aia. Şi au plecat. Of, bine că au plecat. Nu îl mai sun şi nici nu-i mai răspund la mesaje de-acum-ncolo. Mă doare, la naiba! Cum a ajuns să mă doară toată povestea asta? Chiar acum, când mai e atât de puţin...
Vreau să-l sun. Vreau să vină acum la mine. Nu vreau să dorm în patul meu dublu singură.
This friday?
RăspundețiȘtergere