Ziceai ceva de el?
Nu, nu mai ştiu cine e. Îmi amintesc că a venit peste gândurile mele acum câteva zile şi ne-am certat. I-am zis că vreau să ne despărţim. Ne-am schimbat amândoi, nu mai merge aşa. Atunci când ne-am cunoscut, mi-a promis că, orice s-ar întâmpla, el va rămâne la fel cu mine, vom trăi în iubire oriunde mă va purta viaţa.
Şi nu mai este aşa. Au fost atâtea nopţi în care nu mi-am putut închide ochii, atât de plini de lacrimi mi-erau, nopţi în care bătăile inimii au fost atât de zgomotoase încât nici furtuna de afară nu o puteam auzi, nopţi în care am stat şi am vorbit cu mine, m-am ascultat fără să mă pot opri. Toate astea pentru că viaţa noastră în doi nu mai e la fel. El e altul, eu sunt...poate că şi eu am obosit.
I-am zis că nu voi uita niciodată cum de atâtea ori mi-a sărutat pleoapele înainte să adorm, cum m-a luat în braţe atunci când zorile mi-au trezit emoţiile, cum mi-a umplut inima de sentiment...dar nu mai pot. Cu lacrimi în ochi, i-am spus să mă lase să trăiesc în goliciunea mea sufletească. El mă ucide încet, încet.
Poate că o să-mi fie dor de tine, dorule..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu