Aş vrea decât să spun şi eu ceva.

Îmi place decât limba română.

Zău? Şi cam cât de mult îţi place?

Ce-ar fi să nu mai pocim biata noastră limbă maternă?! Şi aşa o englezim, după ce am franţuzit-o ani la rând ca să părem mai ieşiţi în lume, nu mai e mult până vom ajunge să o chinezim. Că doar na, îs puternici ăştia micii. Dar să nu deviez de la subiect.
Mă apucă pandaliile când aud: Am decât 10 lei. Merg decât la piaţă. Este greşit şi voi căuta şi o explicaţie a afirmaţiei mele, pentru cei mai sceptici.

DECÂT adv., conj. I. Adv. 1. (Comparativ de inegalitate) Era mai mare decât mine. 2. (Restrictiv, în construcții negative) Numai. ♦ Expr. N-am decât să... = a) singurul lucru care îmi (sau îți etc.) rămâne de făcut...; b) sunt liber să, dacă vreau să... N-ai decât!  = poți s-o faci, puțin îmi pasă! II. Conj. 1. (Introduce o propoziție circumstanțială comparativă de inegalitate) Mai mult bănuia decât știa. 2. (Introduce o propoziție circumstanțială de excepție) Nu făcea altceva decât să citească. 3. (Introduce o propoziție circumstanțială opozițională cu nuanță comparativă) În loc să... 4. (Pop.; adversativ) Însă, dar, numai că.
 
DECÂT¹ prep. (exprimă raporturi comparative) Ca. Acolo e mai bine decât aici. S-a ridicat mai sus decât casa.
 
DECÂT² conj. (exprimă raporturi comparative de excepție) Mai mult vorbește decât lucrează. Nu vreau decât să-l văd.  

DECÂT³ adv. 1) (exprimă o restricție) Numai. ◊ N-are ~ a) poate s-o facă; b) puțin îmi pasă. 2) (exprimă o comparație de inegalitate) E mai bine ~ credeam. 
 
(Sursă: DEX)