Just what kind of love keeps breaking a heart?
Şi tocmai ce-am vorbit cu Mino şi i-am spus că nu mai am chef să scriu.
Şi nu, să nu creadă cineva că nu ştiu răspunsul la întrebarea care tronează în această postare.
Şi nu, să nu creadă cineva că nu ştiu răspunsul la întrebarea care tronează în această postare.
Şi nu, nu sunt tristă, deşi ascult melodii care spun enorm despre ceea ce simt.
Şi da, ascultam Ronan Keating ultima dată când credeam în cai verzi pe pereţi.
Şi da, m-am săturat de despărţiri, şi atât am ajuns să le dispreţuiesc încât nici gândul împăcării nu mă mai entuziasmează.
Şi nu, nu reuşesc nici măcar glasul intuiţiei să mi-l aud, de parcă l-am lăsat să se sinucidă sub ochii mei.
Şi da, recunosc că am greşit. De la început până la sfârşit.
Şi da, râvnesc la îmbrăţişarea aia care-mi spune: ai fost prostuţă, dar eu tot te iubesc.
Ronan Keating - The long goodbye
...but it tears me up inside.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu