Favoritele favoritilor

De când cu venitul acasă şi de când cu vacanţa asta frumoasă pe care o petrec, am stat eu puţin de vorbă cu mine şi m-am hotărât: am chef să citesc. De multe ori m-am apucat să umblu prin bibliotecă în căutarea acelei cărţi care să-mi dea poftă de următoarele. Dar s-a dovedit a fi o treabă grea.

Aşa că m-am apucat să îmi întreb prietenele, acelea despre care ştiu că au astfel de pasiuni, care le sunt cărţile preferate (asta după ce, de mică, am citit numai ceea ce mi-a recomandat Daddy). Şi am început cu Chappy: Simone de Beauvoir – Toţi oamenii sunt muritori. O carte care mi-a amintit cât de dragă mi-e filosofia şi de ce. O carte a cărei perspectivă asupra nemuririi merită o lectură, două sau mai multe. Până învăţăm să fim recunoscători pentru ceea ce avem: o existenţă a cărei efemeritate este preţioasă. În mod paradoxal.

 A urmat pe listă o carte despre care îmi aminteam că mi-a vorbit cu entuziasm Dudis: Gabriel Garcia Marquez – Dragostea în vremea holerei . După ce am terminat de citit cartea, am aflat că, de fapt, ceea ce îi plăcuse lui Dudis fusese filmul dar mă îndoiesc că e mai frumos decât cartea. Un roman pentru toţi cei care mai au puterea să creadă în iubire sau au nevoie de o poveste pentru a reîncepe să creadă. Ţin să precizez că, deşi mi-a făcut mare plăcere să o citesc, noua-mi atitudine legată de dragoste s-a cam lovit cap în cap cu idealismul autorului.

Acum savurez aroma ultimei lecturi, încheiate chiar ieri pe trenul de la Bucureşti către casă. Recomandarea îi aparţine Tradahirului di la Moldova: Gabriel Garcia Marquez – Un veac de singurătate. Înainte de a o deschide, am citit sentimentala dedicaţie de pe a doua filă şi am continuat să o citesc ori de cîte ori am luat-o în mână. Apoi am citit cele câteva cuvinte de pe ultima pagină: Un veac de singurătate este prima operă literară, de la Cartea Facerii încoace, care ar trebui citită de întreaga omenire. Şi m-a intrigat, chiar şi atunci când ajunsesem la pagina 400 şi nu îmi imaginam cum putea să mă surprindă, spre final, pentru a mă face să am aceeaşi părere. Dar a reuşit. O carte realistă, care are forţa de a te face să îţi reevaluezi existenţa şi valorile.

Aşadar aştept să mai aud despre favoritele oamenilor mei favoriţi. Merg la sigur.

Schiller - I need you (mit Jael)