Food matters.

 Mens sana in corpore sano.

 

De parcă nu era suficientă influenţa lui M. Luv asupra mea şi în ceea ce priveşte mâncarea, zilele astea am mai petrecut ceva timp şi cu Petro, o împătimită a mâncatului sănătos şi inteligent, şi acum am dat din greşeală şi peste un filmuleţ, legat de aceeaşi problemă.

Şi am stat să mă analizez. Nu mănânc cartofi prăjiţi decât atunci când merg la Mc. Şi o fac destul de des (şi la ore foooarte târzii), în ciuda faptului că B. mă ceartă mereu. Nu mănânc ciocolată decât atunci când sunt cu oameni dragi, cărora le place şi mă îndeamnă să iau şi eu. Nu mănânc bomboane decât atunci când primesc (eu sau mami) şi mă tentează în ultimul hal. Carne? Oo,da, mănânc mereu, deşi îmi plac doar unele mâncăruri cu pui. Dar dacă avem carne, asta mâncăm. Măcar nu mănânc mezeluri, niciodată nu mi-au plăcut, la fel ca şi pâinea (dar, repet, le mănânc pe toate astea atunci când merg la Mc, vrând-nevrând). Astea sunt alimente care chiar nu au rost în viaţa mea de păpăcioasă (şi, totuşi, le las să îşi facă singure un rost.).

Vreau să mă las de lapte (după o victorie atât de mare precum cea a lăsatului de picături, mă simt puternică şi capabilă să mă las de orice), şi aş vrea să mă apuc de fructe. Dar asta încerc de când mă ştiu şi numai în China mi-a mers, căci aveam multe opţiuni. Şi pe Lilly lângă mine.

Acum să mă iau de filmuleţ. Ar trebui să păpăm fructe şi legume crude, într-un procent de cel puţin 51% din fiecare masă. Oftez, şi încerc să îmi imaginez cum aş putea face asta. Gata, ştiu. Cu salate! Să mă mai uit un pic, să mai scriu un paragraf aici. Ia uite că mai fac ceva bine: beau apă dimineaţa, dar nu îndeajuns de multă. Recomand băutul apei pe stomacul gol, are un efect revigorant incomparabil.

Echinacea. Da, trebuie să iau. Măcar iarna. Că şi-aşa am sistemul imunitar cam varză. Şi vitamina C. Dar hai să încep cu un ceiuc verde. Uau, ador aroma asta chinezească.